Validity of representative notification for property restitution claims under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2743 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Timiș, s-a admis acțiunea reclamantei F.A., prin mandatar L.E., în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Timișoara; s-a anulat dispoziția 416/2006 emisă de către pârât și a fost obligat să statueze asupra notificării înaintată unității deținătoare în termenul și condițiile de exigență ale art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, în coroborare cu art. 20 și prin corelație cu art. 26 din lege, respectiv să emită o dispoziție prin care să se constate că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.

Pentru aceasta, instanța de fond a reținut că reclamanta F. (fostă L.)A. are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, înscris în C.F. nr. 42338 nr. top 26947/XII, situat în Timișoara, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a avut în vedere că reclamanta a declanșat procedura administrativă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, respectiv că a depus notificare, prin mandatara sa, în termenul legal prevăzut de art. 21 din lege.

Prin decizia civilă nr. 59 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara s-a menținut sentința mai susmenționată, ca o consecință a respingerii apelului pârâtului, unde, pentru aceleași considerente, s-a apreciat că, în mod greșit, s-a reținut că reclamanta n-a introdus notificarea în condițiile legii, atâta timp cât reclamanta a acționat, prin mandatara sa, potrivit procurii date, în demersurile sale legale întreprinse pentru a i se acorda măsuri reparatorii.

Împotriva deciziei mai sus enunțate a declarat recurs primarul municipiului Timișoara care, în expunerile situației de fapt, susține că intimata -reclamantă n-a formulat în termen util notificarea decât la o dată ulterioară, când aceasta a fost în măsură să prezinte o procură specială, autentificată sub nr. 3493 din 19 iunie 2002, la notarul public M.A.A.

În conjunctura prezentată, arată că reclamanta este proprietara tabulară, iar mama sa L.E., n-a fost în drept să notifice, așa încât consideră că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Deliberând, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Ca proprietar tabular căruia i s-a confiscat imobilul în baza Decretului 223/1974 reclamanta este persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilul său fiind preluat în condiția prevăzută de art. 2 lit. h) din aceeași lege.

În demersurile sale de a i se acorda măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, proprietarul tabular, respectiv intimata-reclamantă, a formulat în procedura administrativă, prevăzută de lege, notificarea, prin mama sa, L.E.

Relevant este că, în cadrul demersurilor de acordare a măsurilor reparatorii, s-a finalizat legalitatea reprezentării persoanei îndreptățite, respectiv a intimatei-reclamante, de către mama sa, prin procura emisă de notarul public.

Dificultățile concretizării acestui mandat de reprezentare au fost determinate și de faptul că persoana îndreptățită și-a stabilit domiciliul în străinătate, astfel că mama acesteia, rămasă în țară, și care, anterior fiicei, intimata-reclamantă, a fost ea însăși proprietară tabulară a aceluiași imobil, a uzat de drepturile conferite de lege ce trebuiau exercitate într-un timp restrictiv.

De altfel, înlăturarea viciului actului de reprezentare, concretizată în procura autentificată, eliberată pe parcursul desfășurării cauzei în faza premergătoare administrativă, era și posibilă, acceptând că nu se pot nesocoti relațiile de rudenie fiică-mamă, cadru în care acestea se reprezintă când au interese comune, de reciprocitate.

De aceea, respectând pretențiile pe cale legea le presupune, dar ținând cont că s-a și probat ca fiind respectate procedurile de reprezentare în demersurile de valorificare a drepturilor date prin Legea nr. 10/2001, s-a demonstrat că intimata-reclamantă, ca proprietar tabular, și-a exprimat legal opțiunea ca pentru imobilul preluat abuziv să acceadă la măsurile reparatorii în calitate de persoană îndreptățită în condițiile art. 3 lit. a) din lege.

Așadar, critica recurentului pârât nu întrunește condiția prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., așa încât aplicându-se corect legea atât sub aspect procedural dar și din punct de vedere al fondului dreptului invocat, urmează a respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 59 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.