Displacement of the 30-day appeal deadline by Law 247/2005 limited to decisions granting equivalent repair measures

Asupra recursului de față, constată:

Prin dispoziția nr. 319 din 13 decembrie 2003 primarul municipiului Pașcani a respins notificarea nr. 113/2001 formulată de B.O. prin care solicita acordarea de despăgubiri pentru imobilul, casă de locuit demolată, care ar fi fost situat în orașul Pașcani, și restituirea în natură a suprafeței de 727 mp teren aferentă construcției sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii.

Dispoziția a fost comunicată petentei la data de 16 decembrie 2003, care a primit-o personal, semnând dovada de primire (fila 37).

Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2005, petenta B.O. a cerut anularea dispoziției menționate și pe fond admiterea cererii notificate sub nr. 113/2001.

Prin sentința civilă nr. 1894 din 30 noiembrie 2005 Tribunalul lași a respins contestația ca fiind tardiv formulată.

În motivarea sentinței instanța a reținut că atâta timp cât dispoziția a fost comunicată reclamantei la data de 17 decembrie 2003, contestația înregistrată la 29 septembrie 2005 este tardiv formulată, cu mențiunea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 36 din 17 februarie 2006 Curtea de Apel lași, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

În motivarea hotărârii instanța a reținut că reclamanta nu este beneficiara art. II din Legea nr. 247/2005, care prevăd posibilitatea atacării deciziilor, dispozițiilor ori după caz a ordinelor conducătorilor autorităților administrației publice centrale în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, anume a celor prin care s-au acordat persoanelor îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Cum imobilul pentru care reclamanta solicita acordarea de măsuri reparatorii (727 mp și construcție demolată) nu se încadra în categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, caz în care reclamanta nu este beneficiara acestui nou termen prevăzut de art. II din Legea nr. 247/2005, curtea a constatat că în mod just prima instanță a reținut ca fiind tardivă contestația dedusă judecății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului reclamanta susține că în mod greșit instanțele de fond au reținut excepția tardivității contestației deși imobilul pentru care a solicitat măsuri reparatorii se încadra în categoria celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, în prezent acesta aparținând domeniului public atâta timp cât este ocupat de o esplanadă.

Analizând criticile formulate de recurentă, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală) decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestită cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare.

Or, în speță, dispoziția nr. 319 din 13 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Pașcani, dispoziție prin care, reclamantei i-a fost respinsă notificarea, a fost comunicată acesteia sub semnătură la data de 16 decembrie 2003.

Ca atare, contestația formulată de aceasta la 1 septembrie 2005, cu mult după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de dispoziția legală mai sus arătată, este tardivă.

În acest context al analizei este de menționat că termenul de 30 de zile de contestare se aplică, în toate cazurile în care prin dispoziție ori decizie s-a respins notificarea, sub acest aspect fiind irelevant faptul că imobilul se încadra sau nu în categoria celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Apărarea reclamantei în sensul că prin art. II din titlul I al Legii nr. 247/2005, act normativ care a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2005, s-ar fi instituit un nou termen, de 12 luni, pentru contestarea dispoziției de felul celei care i-a fost emisă de pârât nu poate fi primită.

Astfel, prin dispoziția legală mai sus arătată legiuitorul a instituit într-adevăr un nou termen de 12 luni în care pot fi contestate deciziile sau dispozițiile, ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale „având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001", emise până la data intrării în vigoare a acestei legi și nevalorificate de către persoanele îndreptățite.

Dispoziția legală mai sus arătată s-a justificat a fi adoptată întrucât până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite puteau primi doar măsuri reparatorii prin echivalent nu și restituirea în natură, posibilitate instituită prin legea nouă.

Așa fiind, cum dispoziția atacată de reclamantă este una prin care s-a respins notificarea și nu una prin care notificarea să-i fi fost admisă și prin care să-i fi fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pe considerentul că imobilul nu îi poate fi restituit în natură întrucât ar fi fost dată situația de excepție prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta nu poate invoca în beneficiul său dispoziția art. II din titlul I al Legii nr. 247/2005 pentru respingerea excepției tardivității contestației.

Pentru considerentele arătate care, în parte se substituie și le completează pe cele reținute de instanțele de fond, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății de reclamantă se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.O. împotriva deciziei nr. 36 din 17 februarie 2006 a Curții de Apel lași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.