Decizia nr. 5165/2007 · Timeliness of civil appeal under strict 15-day limit: failure of medical incapacity evidence to excuse procedural default
Summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellants' appeal, upholding the appellate court's decision to reject their appeal as time-barred, thereby leaving in force the first-instance judgment that dismissed their claim under Law No. 10/2001 challenging a municipal authority's administrative disposition regarding a real estate property. The dispute centered on procedural timeliness, specifically whether the appellants exercised their right of appeal within the statutory 15-day period following service of the first-instance judgment on November 27, 2006. Relying on Article 284 of the Civil Procedure Code, which sets the 15-day limit, and finding that the appeal was dispatched on December 14, 2006, the court held that the claim was filed late. The court rejected the argument that the attorneys' medical certificate of incapacity for renal colic between December 12 and 14, 2006, constituted a valid excuse for the delay, determining that this documentation did not prove that both the clients and their counsel were prevented from exercising the right of appeal by circumstances beyond their control as required by Article 103 of the Civil Procedure Code.
Full Text of the Judgment · Decizia nr. 5165/2007
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 1128 din 10 noiembrie 2006, a respins cererea formulată de reclamantele D.M.V. și M.E. de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin aceeași sentință, tribunalul a respins acțiunea (contestația) formulată de cele două reclamante, în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 236 din 27 septembrie 2002 emisă de primarul comunei Pătârlagele, în legătură cu un imobil (clădire și teren) situat în comuna respectivă.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 64 din 6 februarie 2007, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantele D.M.V. și M.E. împotriva sentinței civile nr. 1128 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Buzău. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că sentința primei instanțe a fost comunicată reclamantelor la data de 27 noiembrie 2006, iar apelul a fost declarat la 15 decembrie 2006, după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantele susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța, nu a ținut seama de actul depus la dosar prin care sa făcut dovada că avocatul reclamantelor s-a aflat în imposibilitatea fizică, din motive medicale, să înregistreze apelul în termenul prevăzut de lege.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În litigii de natura celui dedus judecății în prezentul dosar, legea nu dispune altfel cu privire la termenul de apel.
Sentința civilă nr. 1128/2006 a Tribunalului Buzău a fost comunicată reclamantelor la 27 noiembrie 2006 (filele 22 și 213 din dosarul primei instanțe).
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței menționate a fost expediat, prin poștă, la 14 decembrie 2006 (filele 4-6 din dosarul instanței de apel), iar motivele de apel au fost înregistrate la 16 ianuarie 2007 (filele 11-12).
Apelul reclamantelor a fost declarat la 14 decembrie 2006, deci după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, așa încât instanța de apel a aplicat corect legea respingând apelul ca tardiv.
Apărătorul reclamantelor a depus la instanța de apel o adeverință medicală (fila 20), prin care se atestă că i s-a recomandat repaus în zilele de 12-14 decembrie 2006 pentru o colică renală. Această adeverință nu dovedește, însă, că și reclamantele și apărătorul acestora au fost împiedicați să exercite apelul în termenul legal printr-o împrejurare mai presus de voința lor așa încât nu pot fi invocate prevederile art. 103 C. proc. civ. pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal.
Nefîind întemeiat, recursul declarat de reclamante urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele D.M.V. și M.E. împotriva deciziei nr. 64 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007.