Pension allowance upheld for claimant born during parents’ refuge; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 458/2003, M.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 4234/2002, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din teritoriul Ardealului de Nord, aflat sub ocupație străină în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.

Prin sentința civilă nr. 129/2003 s-a admis contestația, s-a anulat hotărârea nr. 4234 din 15 octo 2002 a intimatei Casa Județeană de Pensii Cluj, care a fost obligată să recunoască petentului, statutul de refugiat, pe perioada 11 mai 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea indemnizației prevăzută de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Contestatorul s-a născut după ce părinții săi s-au refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supus.

Această împrejurare nu poate să conducă pentru cel născut în refugiu, la un alt regim juridic, decât al părinților săi.

Nașterea în timpul refugiului a contestatorului a avut aceleași consecințe de ordin material si moral, vătămătoare și asupra noului născut, ca și pentru ceilalți membrii ai familiei.

În consecință, contestatorul beneficiază de toate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:

Legea nr. 189/2000, în art. 1 și 2 și H.G. nr. 127/2002, în art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, astfel că nu a existat temei legal pentru acordarea drepturilor.

Pentru a beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, era necesar ca persoana, datorită persecuțiilor etnice, să-și fi schimbat domiciliul, ori, în speță, contestatorul s-a născut în localitatea de refugiu, comuna Pojorta, care aparținea Statului român.

Stabilind categoriile beneficiare, nu are relevanță că nu s-a prevăzut expres excluderea celor născuți în perioada refugiului, în sens contrariu s-ar adăuga la lege.

Instanța de fond nu a motivat în drept, soluția dată.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Este adevărat că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 prevăd categoriile de persoane beneficiare a drepturilor acordate, însă categoria celor ce s-au născut în timpul refugiului, nu a fost exclusă.

Acordarea drepturilor, și acestora din urmă, nu constituie o adăugire la lege, întrucât pe considerente de echitate și aplicare egală a legii, cei născuți în timpul refugiului nu pot avea un alt statut, decât al părinților.

Așa cum bine s-a motivat, refugiul părinților s-a datorat persecuțiilor etnice, cu consecințe pe întreaga perioadă, astfel încât neajunsurile morale și materiale s-au resfrânt și asupra celor născuți în refugiu.

Așa cum rezultă din finalul considerentelor, soluția a fost motivată în drept.

Față de considerentele expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 129 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.