In natura restitution of abnormally seized land parcel under Law 10/2001 despite lack of proven ownership of associated structures

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați, la 16 august 2005, reclamanții M.R., S.R., L.S. și L.F. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Galați, solicitând anularea Dispoziției nr. 1977/SR din 11 iulie 2005 și restituirea în natură a suprafeței de 8,55 mp situate în Galați.

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că dispoziția contestată prin care se respinge notificarea cu argumentul că nu s-a făcut dovada deposedării autorilor lor, este nelegală, în condițiile în care, în urma cererilor adresate Arhivelor Naționale, s-a confirmat faptul că acest teren nu a fost înstrăinat de foștii proprietari anterior preluării în patrimoniul statului.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 920 din 6 iulie 2006, a admis acțiunea reclamanților, a dispus anularea dispoziției nr. 1977/SR din 11 iulie 2005 și, pe cale de consecință, restituirea în natură a suprafeței de 8,55 mp, situate în Tecuci, Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 9 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și art. 10 pct. 3 și art. 11 pct. 3 din același act normativ.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru neadministrarea tuturor probelor necesare, în baza cărora să se poată stabili actuala numerotare a imobilelor de pe str. T. Pe de altă parte, s-a susținut că reclamanții nu au făcut dovada deposedării abuzive, solicitându-se schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 416/A din 21 noiembrie 2006, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reținând că terenul în litigiu, în suprafață de 8,55 mp este alipit imobilului din str. T. nr. 45, pe această porțiune asigurându-se practic ieșirea la stradă, astfel cum rezultă din cuprinsul expertizei efectuate în cauză.

S-a considerat că, deși nu s-a putut face dovada modului de preluare a imobilului de către stat, este cert că, dată fiind actuala deținere a acestuia de către Consiliul Local Galați, terenul a ieșit din proprietatea autoarei reclamanților, trecerea în proprietatea statului fiind abuzivă, fapt ce îi îndreptățește pe intimați să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal pârâtul Primarul Municipiului Galați, criticând-o ca nelegală pentru greșita reținere a deposedării autoarei reclamanților de terenul în litigiu, teren ce nu a putut fi identificat prin expertiză.

S-a arătat că, în realitate instanța de apel nu a cenzurat hotărârea primei instanțe, reținând că reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului construcție și teren și admițând că autorii acestora nu au fost niciodată proprietarii construcției, motiv pentru care nu puteau formula cerere de restituire.

Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul pârâtului este nefondat pentru considerentele ce succed:

Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel terenul în litigiu a aparținut autoarei reclamanților, R.R., fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Covurlui sub nr. 817 din 9 martie 1922. Prin înscrisul menționat s-a făcut astfel dovada că autoarea reclamanților a cumpărat „o parte din locul cu partea din șopron construit pe acest loc, situat în Galați.

Ca atare, rezultă cu certitudine că autoarea intimaților-reclamanți a fost și proprietara construcției edificate pe teren.

Din cuprinsul actului de proprietate rezultă că soțul acesteia, I.B.R. a închiriat șopronul, și nu R.I.R., la acea dată operând regimul separației de bunuri ori de câte ori soții nu stabileau un alt regim patrimonial prin contractul de căsătorie.

Ca atare, susținerea potrivit căreia autoarea reclamanților ar fi fost chiriaș și nu proprietar al imobilului în litigiu este nefondată.

Mai mult, chiar și în situația în care nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției (șopron), conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, de modificare și completare a Legii nr. 10/2001, art. 9 pct. 1, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data formulării cererii, libere de orice sarcini.

Conform dispozițiilor art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.

Or, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, imobilul din str. T. fost nr. 43, alipit de imobilul din str. T. nr. 45 este format din teren în suprafață de 8,55 mp, fără a se specifica nimic cu privire la existența vreunei construcții (șopron).

În consecință, susținerile recurentului cu privire la construcții sunt nefondate.

Totodată, Curtea va reține că așa cum corect a apreciat instanța de apel, simplul fapt al deținerii imobilului de către Consiliul Local Galați face dovada că acesta a ieșit din proprietatea reclamanților.

Pentru aceste considerente, Curtea va constata că, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile invocate sunt neîntemeiate și, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Galați împotriva deciziei civile nr. 416/A din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2007.