Excluded extra-expropriated land and servitude from natural restitution under Law No. 33/1994

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț la 21 decembrie 2005, reclamantele B.C., E.A., P.V.R. și G.A. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamț, reprezentat prin primar, solicitând ca în temeiul Legii nr. 33/1994 să le fie restituite o casă din lemn compusă din 4 camere și două bucătării, o magazie din lemn acoperită cu carton și terenul aferent în suprafață de 327,52 mp, imobile situate în Piatra Neamț.

Totodată reclamantele au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se menționeze existența dreptului de servitute înscris în actul de veșnică vânzare transcris la Tribunalul Neamț, cu privire la drumul în lățime de 2/1 m și în lungime de 28 m, care asigură ieșirea la strada S. cu piciorul și mașina.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilele menționate au fost expropriate prin Decretul nr. 270 din 2 noiembrie 1989, în vederea edificării a 238 apartamente și a dotărilor tehnico-edilitare aferente, însă în realitate bunurile au rămas în proprietatea părinților reclamantelor și ulterior decesului acestora, au fost stăpânite în coproprietate de reclamante.

S-a mai arătat că pentru bunurile expropriate nu s-au primit despăgubiri, împrejurare certificată prin adeverința nr. 13213 din 3 noiembrie 2005, emisă de SC A.C. S.A.P. Piatra Neamț.

Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința civilă nr. 306/C din 20 iunie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantelor și a dispus retrocedarea în natură a construcțiilor identificate cu indicativele CI, C2, O și C4 în fișa cadastrală înregistrată sub nr. 2/10977 la O.CP.I. Neamț și a terenului aferent în suprafață de 234 mp, situat în intravilanul municipiului Piatra Neamț, învecinat la N cu V.A. și municipiul Piatra Neamț, la S - M.I., la V – G.P. și moștenitorii defunctului G.I. și la E – V.A.

S-a respins ca nefondată cererea având ca obiect dreptul de servitute cu privire la drumul în lățime de 2, ½ m și lungime de 28 m.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că și după exproprierea pentru cauză de utilitate publică prin Decretul nr. 270 din 2 noiembrie 1989, atât autorii reclamantelor cât și ulterior decesului lor, reclamantele au exercitat atributele unei posesii și folosințe precare, în condițiile în care scopul exproprierii nu s-a realizat.

Instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 35 din Legea 33/1994.

Pentru diferența de teren stăpânită în plus conform actului de veșnică vânzare și pentru dreptul de servitute constituit în favoarea fondului în litigiu, pe o suprafață de teren învecinată, s-a apreciat că nu se justifică interesul retrocedării, în condițiile în care acest drept nu a făcut obiectul exproprierii pentru utilitate publică.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamantele cu privire la constatarea existenței dreptului de servitute înscris în actul de vânzare.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 264 din 13 decembrie 2006,a respins apelul reclamantelor ca nefondat, reținând că servitutea de trecere, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, nu a făcut obiectul exproprierii.

S-a avut în vedere că deși, imobilele au fost expropriate, în fapt reclamantele și autorii acestora le-au stăpânit în continuare, situație ce duce la concluzia că s-au folosit și de dreptul de trecere creat de vânzător.

S-a apreciat că pentru valorificarea acestui drept în raport cu cei ce stăpânesc terenul, reclamantele au deschisă calea unei acțiuni la judecătorie.

Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamantele B.C., E.A., P.V.R. și G.A., criticând-o ca nelegală pentru greșita soluționare a capătului de cerere privind menținerea existenței dreptului de servitute înscris în actul de veșnică vânzare.

Prin motivele de recurs, reclamantele au susținut că la soluționarea cauzei nu s-au avut în vedere prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și nici împrejurarea că dreptul de servitute nu are o existență de sine-stătătoare, transmițându-se împreună cu fondul aservit.

Intimatul Municipiul Piatra Neamț, prin primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora se circumscriu criticile invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare a art. 35 din Legea nr. 33/1994, apreciind că numai pentru suprafața de teren de 234 mp, înscrisă în Decretul de expropriere nr. 270/1989, s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în actul normativ menționat.

Pentru diferența de teren stăpânită în plus până la 327 mp, înscrisă în certificatul de moștenitor nr. 481 din 4 mai 1995 nu există un titlu valabil astfel că nu se justifică restituirea.

Este posibil ca în certificatul de moștenitor de care se prevalează reclamantele să se fi inclus și calea de acces cu dreptul de servitute, însă acest drept nu a făcut obiectul exproprierii pentru utilitate publică și nu poate fi valorificat pe calea Legii nr. 33/1994.

Dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora servitutile stabilite prin faptul omului se sting în măsura în care devin incompatibile cu situația naturală și juridică a scopului urmărit prin expropriere, dispoziții invocate prin motivele de recurs sunt nerelevante în cauză, în condițiile în care reclamantele și autorii acestora nu au pierdut posesia bunului expropriat.

Pentru toate aceste considerentele, Curtea va aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantelor ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantele B.C., E.A., P.V.R. și G.A. împotriva deciziei civile nr. 264 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2007.