Revendication of nationalized land remanded for retrial on asserted Civil Code claim.

Ședința publică de la 14 mai 2007â

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta SC O.H. SA Bușteni a chemat în judecată Primăria orașului Bușteni și Consiliul Local Bușteni pentru a fi obligați să-i restituie și să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenurile în suprafață totală de 36887 mp.

În motivarea acțiunii, reclamanta învederează că este aceeași persoană juridică cu cea care a deținut terenurile prin cumpărare (fosta F.H. Bușteni), iar terenurile au fost preluate abuziv de Statul Roman în anul 1948 prin Legea nr. 119/1948 ca urmare a naționalizării.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 978 din 4 noiembrie 2005 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins acțiunea în revendicare ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, acțiunea în revendicare întemeiată pe disp. art. 480-481 C. civ. a devenit inadmisibilă privind restituirea terenurilor și construcțiilor preluate în mod abuziv de către stat prin naționalizare, în condițiile în care, în vigoare, sunt legi speciale cu caracter reparatoriu.

Prin decizia nr. 62 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC O.H. SA Bușteni.

A fost admis apelul pârâtelor Primăria orașului Bușteni și Consiliul Local Bușteni împotriva sentinței civile nr. 978 din 4 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă și a respins acțiunea în revendicare ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă s-a reținut că, după apariția Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă acțiunea în revendicare promovată în temeiul dispozițiilor art. 480-481 C. civ pentru imobilele naționalizate, situație în care trebuie urmată procedura legii speciale obligatorie, așa cum corect s-a apreciat de către instanța de fond.

Referitor la apelul pârâtelor, s-a reținut a fi fondat, cu următoarea motivare: se arată că, în mod greșit instanța de fond a stabilit că reclamanta SC O.H. SA Bușteni este continuatoarea fostei F.H. Bușteni, care a fost societate anonimă pe acțiuni, al cărei capital social s-a constituit la 21 martie 1904 prin aportul mai multor acționari, acționari ai căror moștenitori au formulat notificări cu privire la terenurile în litigiu.

În sensul celor arătate, s-au invocat deciziile nr. 5164 din 17 septembrie 2004 și nr. 144 din 16 ianuarie 2004, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora s-a stabilit că reclamanta nu este continuatoarea vechii societăți, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta SC O.H. SA Bușteni.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică următoarele aspecte:

În primul rând se susține că, în argumentarea admiterii apelului declarat de pârâta Primăria Bușteni și de respingere a apelului reclamantei s-a invocat un alt temei legal decât cel cu care a fost investită instanța, atât în ceea ce privește lipsa calității procesuale active, cât și excepția inadmisibilității.

În acest sens, s-a motivat lipsa calității procesuale active a reclamantei pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. și nu pe Legea nr. 10/2001.

Pornind de la prevederile Legii nr. 10/2001 se enumera aspectele reținute greșit cu privire la reclamantă ca persoană juridică cu capital de stat, deși capitalul său este privat, că această societate nu ar avea calitate procesuală activă, ci numai acționarii persoanei juridice, existenți anterior anului 1948, că are calitate procesuală activă, fiind continuatoarea fostei F.H. Bușteni, naționalizată prin Legea nr. 119/1948.

O altă critică privește și greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii.

Analizând motivele de recurs invocate, în raport și de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. care permit instanței de recurs să invoce și din oficiu motivele de ordine publică, Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, prin cererea de chemare în judecată, intitulată "acțiune în revendicare", reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață totală de 36887 mp, în care sunt incluse diferite parcele în suprafețele evidențiate în acțiune, situate în zona numită Poiana Palanca.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 480, art. 483-484 C. civ.

Este adevărat că, în motivarea acțiunii, reclamanta face referiri la diferite texte din Legea nr. 10/2001, atunci când își susține calitatea procesuală activă ca și continuatoare a fostei F.H. Bușteni, preluată abuziv de Statul Român în anul 1948 prin efectul naționalizării, reglementată de Legea nr. 119/1948.

Prin urmare, se constată că față de motivarea cererii intitulate "acțiune în revendicare", față de temeiurile juridice invocate de reclamantă și de modul în care aceasta a înțeles să-și conceapă susținerile în fața instanței, nici tribunalul, nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele căruia judecata ar fi trebuit să aibă loc.

Este adevărat, că o anume situație de fapt expusă și probată trebuie calificată juridic de instanțele de judecată, lămurirea și explicarea obiectului procesului presupunând stabilirea tuturor instituțiilor și regulilor juridice aplicabile. In același timp însă, calificarea juridică a unei situații juridice de fapt date, nu poate fi făcută cu încălcarea principiului disponibilității, schimbându-se astfel total obiectul și temeiul juridic al acțiunii.

În cauza de față, nelămurind cadrul procesual, în funcție de care urma a se stabili normele legale și instituțiile juridice aplicabile, și analizând cererea din punctul de vedere al Legii nr. 10/2001, în condițiile în care motivarea și susținerea cererii de chemare în judecată cuprinde elemente proprii unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, Înalta Curte constată că, hotărârea recurată a fost dată prin încălcarea art. 84 și art. 112 alin. (4) C. proc. civ., schimbându-se astfel temeiul juridic.

Față de aceste aspecte este inutil a se analiza și celelalte critici formulate în recurs și în consecință Înalta Curte va admite recursul reclamantei SC O.H. SA Bușteni, iar în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa atât decizia recurată, cât și sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, care urmează să răspundă tuturor criticilor din recurs.

Soluționarea cauzei se va raporta la temeiul juridic de investire precizat de reclamantă, respectiv art. 480 C. civ., urmând a se răspunde și la excepțiile invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta societatea comercială O.H. SA Bușteni;

Casează decizia nr. 62 din 12 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, precum și sentința nr. 978 din 4 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2007.