Restitution of expropriated mill property and eligibility of structural additions to block in-kind return under Law No. 10/2001

Asupra recursurilor civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată la 28 ianuarie 2002 reclamanta D.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Gheorghe Doja, județul Mureș cerând să fie obligată să-i restituie în natură imobilul, construcție și 2160 mp, înscris în C.F. Satu Nou nr. top 365/12 și 365/11, să îi restituie sau să îi plătească contravaloarea bunurilor mobile (pe care le enumera) de care a fost deposedată odată cu imobilul (moară) și să îi plătească suma de 5 milioane lei vechi lunar cu titlu de chirie începând cu data de 5 mai 2001 și până la predarea efectivă a imobilului.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că bunurile, care aveau destinația de moară, atelier de scămoșat lână și de locuință, i-au fost preluate de stat în anul 1960, fără vreo formalitate, iar ulterior parte au fost demolate, iar parte închiriate altor persoane.

Reclamanta a susținut că deși a notificat pârâtei cererea de restituire din data de 5 martie 2001 și, deși este îndreptățită la restituire ori măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pârâta nu i-a comunicat poziția sa.

Prin sentința civilă nr. 361 din 25 aprilie 2003 Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis, în parte, cererea și a constatat că imobilul situat în comuna Gheorghe Doja, Mureș cu destinația de moară și teren aferent de 2160 mp înscris în CG 1060 Satu Nou se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și, în consecință, a obligat pe pârâtă să emită o dispoziție prin care să facă o ofertă de despăgubire în condițiile art. 24 din lege.

Prin aceiași sentință au fost respinse capetele de cerere, privind restituirea în natură a imobilului, respectiv plata despăgubirilor de 300 milioane lei și 5 milioane lei vechi lunar.

În motivarea hotărârii instanța a reținut că reclamanta (care a decedat, procesul fiind continuat de moștenitori) a fost deposedată de stat de imobilul în litigiu în mod abuziv, iar pârâta are calitatea de entitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Referitor la imobil, prima instanță a constatat că i-au fost aduse modificări cu influență în structura clădirii (extindere și edificare de încăperi noi) dar și cu privire la instalațiile care deservesc moara, astfel cum rezultă din concluziile expertizei efectuate în cauză.

Cum, numai referitor la clădire, modificările, îmbunătățirile și adăugările nou realizate depășesc 60% din actuala valoare a construcției, aceasta fără a se fi evaluat și investițiile la instalațiile aferente morii, prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită, conform art. 24 alin. (1) din lege, să primească măsuri reparatorii, restituirea în natură nemaifiind în raport de dispozițiile art. 18 lit. c) din lege posibilă.

Cum reclamanta nu a cerut expertiza utilajelor vechi și cum acestea potrivit apărărilor pârâtei au fost dezasamblate fiind uzate moral, prima instanță a apreciat că nu poate primi cererea de despăgubire formulată de reclamantă ca, de altminteri, și nici pe cea referitoare la plata unei chirii, atâta timp cât între părți nu a intervenit un contract de închiriere.

Prin decizia civilă nr. 374/A din 26 mai 2004 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de reclamanții D.A., D.G. și B.O. și a schimbat sentința apelată în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a obligat pe pârâta Primăria comunei Gheorghe Doja să predea reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul clădit situat în comuna Gheorghe Doja, județul Mureș edificate (moară) și terenul aferent în suprafață de 2160 mp înscris în C.F. 1060 Satu Nou nr. top 365/11 și 365/12, menținând celelalte dispoziții.

În motivarea deciziei instanța a reținut că în accepțiunea Legii nr. 10/2001 (astfel cum s-a explicitat și prin dispozițiile H.G. nr. 498/2003), pentru ca un imobil să fie considerat nou în raport de cel preluat de stat trebuie ca în raport de forma inițială să îi fi fost adăugate corpuri de clădire care să reprezinte peste 50% din suprafața construită inițial.

Or, cum potrivit suplimentului la expertiza tehnică întocmit în cauză, noile extinderi nu depășesc 50% din construcția inițială și cum imobilul are și în prezent aceiași destinație moară, iar terenul este liber, instanța de apel a constatat că acesta poate fi retrocedat în natură reclamanților.

Totodată, instanța de apel a reținut că nu poate primi, pentru aceleași considerente reținute și de prima instanță, cererea reclamanților privind plata unei despăgubiri pentru bunurile mobile, a unor sume de bani reprezentând și nici cererea pârâtei privind plata contravalorii investițiilor cu instituirea unui drept de retenție, pretenții pe care și le poate valorifica pe cale separată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând incidența art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și pârâtul Consiliul Local ai comunei Gheorghe Doja, invocând incidența art. 304 pct. 4, 6-9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanții au susținut că în mod nelegal instanțele de fond au refuzat să dispună restituirea în favoarea lor odată cu imobilul moară și a utilajelor aferente deși dispozițiile invocate în justificarea soluției de retrocedare prevăd în mod expres că imobilele se restituie foștilor proprietari „în starea care se află în prezent și libere de orice sarcini" reținând, fără vreun suport probator, că vechile utilaje ar fi fost casate ori înlocuite, caz în care restituirea în natură nu ar fi posibilă.

Recurenții susțin că prin probele testimoniale administrate și expertiza extrajudiciară depusă la dosar au probat că instalațiile vechi, bunuri imobile prin destinația lor, există și în prezent, pârâta înlocuind doar un valț de porumb, un valț de grâne și motorul cu gaz metan.

Totodată, reclamanții critică hotărârea dată în apel pentru omisiunea acordării cheltuielilor de judecată pe care le-au avansat.

În motivarea recursului pârâtul susține, în principal, că în raport de dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 moara în litigiu, căreia i-au fost aduse adăugiri ce depășesc 60% din valoarea actuală, nu putea fi retrocedată în natură reclamanților, de altminteri reclamanții formulând o asemenea pretenție printr-o notificare care nu a fost transmisă prin intermediul unui executor judecătoresc, inițial solicitând doar acordarea de despăgubiri bănești.

Susține recurentul că această concluzie nu este fundamentată în raport de probatoriul administrat și că, în realitate, casa morarului s-a autodemolat integral ca urmare a inundațiilor din anul 1970, iar instalațiile aferente morii s-au amortizat în totalitate, fiind integral înlocuite prin investițiile statului.

Totodată, pârâtul susține că, în opinia sa, pentru parte o din cererile deduse judecății reclamanții datorau taxe de timbru.

Analizând criticile formulate de reclamanți, care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. (pct. 10 fiind abrogat) Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului procesului numai în cazurile în care împrejurările de fapt ale pricinii fiind pe deplin stabilite casează hotărârea pentru aplicarea corectă a legii.

Constatarea faptelor, așa cum rezultă ele din actele și dovezile administrate de părți este atributul instanțelor de fond.

Or, referitor la instalațiile de morărit care au fost preluate odată cu moara în litigiu din patrimoniul autoarei reclamanților împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite.

Astfel, deși la dosarul cauzei, în apel a fost depusă lista utilajelor care erau afectate morii instanța de apel nu a fost preocupată să verifice în ce măsură acestea mai există, respectiv să procedeze la expertizarea instalațiilor existente și să stabilească în ce măsură cele existente în prezent se identifică sau nu cu cele preluate odată cu imobilul și dacă parte din aceste au fost sau nu înlocuite, casate sau distruse.

Așa fiind, pentru acest considerent, Înalta Curte, în baza art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea acestei cereri la aceiași instanță.

În rejudecare, instanța de apel va ordona depunerea la dosarul cauzei a proceselor verbale de înlocuire, casarea ori distrugerea utilajelor ori instalațiilor preluate de stat din patrimoniul autoarei reclamanților de către pârâtă și va ordona efectuarea unei expertize a acestor bunuri și, funcție de aspecte de fapt constate, care vor fi explicitate în cuprinsul hotărârii prin trimitere la probatoriile apreciate a fi relevante, va dispune în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la temeinicia cererii de acordarea de măsuri reparatorii formulată în acest sens de reclamanți.

Totodată, instanța de apel va analiza și va răspunde și criticii formulate de reclamanți prin recurs privind cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Analizând criticile formulate de către pârât, care se circumscriu motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală) cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia sunt scutite de taxe de timbru.

Așa fiind, cum cererile deduse judecății de reclamanți sunt legate de aplicare Legii nr. 10/2001 și cum, parte din capetele de cerere prezintă caracterele unor cereri accesorii, critica formulată de pârât sub aspectul omisiunii instanțelor de fond de a percepe taxe de timbru este nefondată.

Totodată, este de menționat că, în redactarea inițială a Legii nr. 10/2001, prin dispozițiile art. 18 lit. c), legiuitorul stabilea că măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în cazul în care „imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou, în raport cu cel preluat, dacă părțile nu au convenit altfel".

Dispoziția legală menționată, invocată de pârât prin recurs, a fost însă abrogată prin dispozițiile art. I pct. 40 din Legea nr. 247/2005.

Prin actul normativ arătat, referitor la aceste imobile a fost introdusă o nouă dispoziție legală prin art. 181, dispoziție legală de imediată aplicare.

Potrivit acesteia, în situația imobilelor construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la capitolul III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport de forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietar li se acordă, sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent.

Ca atare, în cazul în care noile corpuri adăugate construcției vechi au o arie desfășurată care nu însumează peste 100% din cea inițială, imobilul se restituie în natură fostului proprietar conform art. 9 alin. (1) din lege, adică în starea care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Așa fiind, cum prin probatoriul administrat nu s-a probat că aria desfășurată a noilor corpuri de clădire adăugate celei în care funcționează vechea moară ar însuma mai mult de 100% din aria desfășurată inițial, critica pârâtului fondată pe art. 18 lit. c) (în redactarea inițială a legii) în sensul că în raport de valoarea adăugirilor aduse clădirii vechi ar justifica calificarea acesteia ca imobil nou, nu poate fi primită.

Criticile formulate de către pârât cu privire la lipsa dovezilor privind calitatea de proprietari tabulari a reclamanților, chestiunea privind modalitatea în care a fost dezafectată construcția denumită „casa morarului", critica referitoare la legalitatea transmiterii notificării prin care s-a solicitat retrocedarea în natură a morii nu pot fi primite atâta timp cât au fost formulate omisso medio de către pârât, adică atâta timp cât acestea nu au fost deduse judecății pe calea apelului, cale de atac pe care pârâtul nu a înțeles să o exercite.

Așa fiind, cum instanța de apel, prin interpretarea corectă a legii în raport de situația de fapt a imobilului construcție a dispus retrocedarea în natură a acestuia fostului proprietar și cum celelalte critici au fost formulate de pârât omisso medio, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății de acesta se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții B.O., D.A. și D.G. împotriva deciziei nr. 374/A din 26 mai 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează, în parte, decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al comunei Ghorghe Doja împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.