Refugee status extension to minors born during parental displacement under 1940–1945 persecution legislation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the Court of Appeal's decision to annul the administrative rejection and order the issuance of a new decision recognizing the plaintiff's status as a refugee from February 14, 1944, to March 6, 1945, with financial rights accruing from December 22, 2002. The dispute concerned the plaintiff's eligibility for benefits under the Romanian decree regarding persons persecuted during the 1940–1945 period; the administrative body had initially rejected the claim because the plaintiff was not yet born when his parents fled, but the lower courts determined that the plaintiff’s birth on February 14, 1944, while his parents were in exile, established his refugee status. The final judgment relied on Article 2 of the Norms for the Application of Government Decree No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Article 1(c), holding that the detrimental material and moral consequences of parental refuge extended to newborns, thereby granting the plaintiff the legal status of a refugee for the remainder of the statutory period.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status extension to minors born during parental displacement under 1940–1945 persecution legislation: În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 6064 din 6 decembrie 2002, Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea reclamantului M.P., formulată în sensul stabilirii calității de beneficiar a O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat.
Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 159 din 18 februarie 2003, a admis acțiunea; a anulat hotărârea nr. 6064/2002 și a obligat Casa Județeană de Pensii Cluj să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, pe perioada 14 februarie 1944 – 6 martie 1945, în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i achite drepturile cuvenite, începând cu 22 decembrie 2002.
S-a reținut că, reclamantul este născut la 14 februarie 1944, perioadă în care părinții se aflau în refugiu și, deci, beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât refugiul a avut consecințe de ordin material și moral vătămătoare și asupra sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, reiterând aspectele invocate în hotărârea prin care a fost respinsă cererea reclamantului.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.
În raport de aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că, reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii (14 februarie 1944) și până la 6 martie 1945, beneficiind de facilitățile acordate prin lege; aceasta deoarece efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt și asupra nou născuților, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 159 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie 2003.