Declaratory action for health insurance contributions dismissed as inadmissible due to available enforcement objection; appeal dismissed.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamanta S.N.T.F. C.F.R. SA București a chemat în judecată pe pârâta D.G.A.M.C. BUCUREȘTI și A.V.A.S., solicitând să se constate ca legal efectuată de către reclamantă plata sumei de 26.707.343.096 lei, reprezentând contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de angajator la A.V.A.S. și a sumei de 1.514.903.572 lei, contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de către asigurat la A.V.A.S. cuprinse în notele de compensare nr. 47957 din 13 decembrie 2004 și nr. 47182 din 25 iunie 2004 și să se constate că reclamanta este eliberată de plata acestor sume.

Prin sentința civilă nr. 7999 din 20 decembrie 2005, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 5 București și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 118 din 23 mai 2006, admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.F. C.F.R. SA București în contradictoriu cu pârâtele D.G.A.M.C. București și A.V.A.S.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.

Acțiunile în constatare sunt acele acțiuni prin care reclamantul solicită instanței să se constate numai existența unui drept al său sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa.

Potrivit art. 111 alin. (2) C. proc. civ., acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, adică această cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului.

Art. 111 C. proc. civ., se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestație la executare.

Curtea apreciază, în raport de motivele formulate de reclamantă, că aceasta tinde să constate creanța bugetară preluată de A.V.A.S. de la C.A.S., prin cesiune, în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S.S., apărările putând fi valorificate pe calea unei contestații la executare formulate la executarea declanșată de A.V.A.S. în vederea valorificării creanței preluate.

În această situație, reclamanta are posibilitatea să formuleze contestație la executare întemeiată pe prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998, o asemenea acțiune fiind una în realizare.

Prin recursul declarat, în temeiul art. 3041, 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., reclamanta S.N.T.F.M. – C.F.R. SA București a susținut că sentința comercială nr. 118 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția comercială a fost dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe și este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, prin încheierea din 6 aprilie 2006 instanța invocând din oficiu excepția competenței funcționale, scoate cauza de pe rolul secției de contencios administrativ și o înaintează secției comerciale, unde a fost înregistrată cu nr. 4189/2/2006.

Soluționarea cauzei de către această din urmă secție, față de obiectul acțiunii dedusă judecății, s-a realizat cu încălcarea normelor imperative de competență materială. Având în vedere natura juridică a creanțelor care sunt creanțe fiscale, cauza ar fi trebuit să fie soluționată de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, nefiind de competența secției comerciale.

De asemenea, se precizează că obligația de plată s-a stins prin compensarea intervenită între C.F.R. SA și D.G.A.M.C. București. La momentul efectuării compensării, rezultă faptul că prin compensarea efectuată de către reprezentanții D.G.M.A.C., în temeiul prevederilor art. 111 C. proc. fisc. și în aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2004, sumele de bani care fac obiectul cauzei dedusă judecății au fost virate direct în F.N.U.A.S.S. fără ca aceste sume de bani să ajungă la A.V.A.S., unde recurenta figura ca debitor, conform certificatului de obligații fiscale emis de D.G.M.A.C.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele de recurs, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în niciunul din temeiurile de drept invocate.

În mod corect s-a reținut excepția de necompetență funcțională a Secției de Contencios Adminsitrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București, în raport de natura litigiului, cauza fiind de competența Secției Comerciale a Curții de Apel București.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de recurs având în vedere că potrivit art. 111 C. proc. civ.: „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

Întrucât S.N.T.F.M. – C.F.R. SA tinde să conteste creanța preluată de A.V.A.S. de la C.A.S., prin cesiune, în vederea încasării acesteia, recurenta putea formula contestație (acțiune în realizarea dreptului) împotriva executării silite declanșate de către A.V.A.S.

Recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită, critica având caracter general.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.N.T.F.M. – C.F.R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 118 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. – C.F.R. SA București, împotriva sentinței nr. 118 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.