Property boundary ruling upheld; third-party appeal inadmissible for lack of standing.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a third party against the Court of Appeal’s decision, which had partly upheld a property claim and re-established the boundary between the parties’ lands; because the appellant lacked procedural standing as a non-party, the decision challenged remained in force. The underlying dispute concerned a claim for surrender of land and a counterclaim to fix the boundary line between neighboring properties, ultimately resolved by the appellate court with a partial grant and boundary determination based on an expert report. Legally, the court held that only parties to a case may exercise appeals, since judgments are relative and not opposable to third parties, and the intervention request was also inadmissible under procedural rules because the party on whose behalf it was made had not exercised the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 49 C. proc. civ, art. 54 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Property boundary ruling upheld; third-party appeal inadmissible for lack of standing: The underlying dispute concerned a claim for surrender of land and a counterclaim to fix the boundary line between neighboring properties, ultimately resolved by the appellate court with a partial grant and boundary determination based on an expert report. Legally, the court held that only parties to a case may exercise appeals, since judgments are relative and not opposable to third parties, and the intervention request was also inadmissible under procedural rules because the party on whose behalf it was made had not exercised the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC G.E. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul R.N. solicitând să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 305 mp.
Prin cererea reconvențională, pârâtul solicită stabilirea hotarului despărțitor între proprietatea sa și a reclamantei.
Judecătoria Calafat, prin sentința civilă 773 din 15 septembrie 2004, a admis acțiunea, a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate suprafețele de 197 mp. și 108 mp. în parcelele 1 cc și 2 cc, a respins cererea reconvențională și a obligat la 553.000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, sesizat cu apelul declarat împotriva sentinței susmenționate, prin decizia 51 din 7 martie 2005, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova.
Prin decizia 61 din 9 martie 2006, curtea de apel a admis apelul pârâtului a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea a obligat pe pârât să lase în proprietate suprafața de 0,0216 ha teren situat în comuna Plevița conform raportului de expertiză, a admis cererea reconvențională și a stabilit hotarul despărțitor al proprietăților aliniamentul din schița de plan.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, declară recurs O.D.F., terț în litigiul de față, solicitând totodată admiterea cererii sale de intervenție în interesul pârâtului.
Recursul este inadmisibil și va fi respins.
Exercitarea căilor de atac este pusă de lege la dispoziția părților nemulțumite de hotărârea judecătorească pronunțată, în vederea controlului judiciar efectuat de instanțele ierarhic superioare.
Astfel, calitatea procesuală conferă părților dreptul de a exercita căile de atac, excluzând, dat fiind caracterul relativ al hotărârii judecătorești, ale cărei efecte se produc numai între părți, posibilitatea terților de a-și manifesta opțiunile în legătură cu dispozițiile instanței.
Lipsit de calitatea procesuală pe care dispozițiile procedurale le oferă în condiții strict determinate, recurentul nu are deschisă calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești neopozabile lui.
Pe de altă parte, cererea de intervenție în interesul pârâtului este la rândul ei inadmisibilă.
Dispozițiile art. 49 C. proc. civ., dă dreptul oricărei persoane care are un interes să intervină într-o pricină însă înaintea instanței de recurs se poate interveni numai în interesul uneia din părți.
Calea de atac a recursului nu a fost exercitată de către partea în interesul căreia s-a formulat cererea de intervenție așa încât față de dispozițiile art. 54 C. proc. civ., și de principiul disponibilității procesului civil cererea de intervenție nu poate fi primită.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei 61 din 9 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de O.D.F. împotriva deciziei nr. 61 din 9 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2007.