Exclusion of tax surcharge waivers from judicial jurisdiction; application reserved for territorial tax authorities under Government Emergency Ordinance No. 163/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the final appeal of the defendant oil company, thereby upholding the lower court's decision that mandated the payment of approximately 28.7 billion lei in late-payment surcharges to the state budget. The dispute arose from the abandonment of an oil drilling project, which triggered an obligation under Government Decision No. 512/1998 to reimburse the Value Added Tax (VAT) on previously deducted goods and services, along with statutory late-payment penalties for unpaid taxes and duties; the defendant argued that having paid the principal debts, it was entitled to a waiver of the surcharges based on Government Emergency Ordinance No. 163/2000. The court held that the application of such fiscal exemptions is exclusively within the competence of territorial tax authorities, who maintain the records and verify eligibility conditions under Article 15 of the Ordinance, and that the judicial body lacks the authority to directly grant or waive these surcharges.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din O.U.G. nr. 163/2000; Exclusion of tax surcharge waivers from judicial jurisdiction; application reserved for territorial tax authorities under Government Emergency Ordinance No. 163/2000: Conform art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000, pentru a beneficia de scutiri sau reduceri a majorărilor de întârziere, debitorii, persoane juridice, sunt obligați să depună la organele fiscale teritoriale la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, situația majorărilor de întârziere calculate și neplătite pe feluri de impozite, taxe sau alte venituri ale bugetului de stat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional al municipiului București, prin sentința nr. 54 din 4 aprilie 2000, a admis actul de sesizare nr. 170/52 D/2000 al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Constanța și a obligat S.N.P. P. S.A., sucursala P.M. Constanța, să plătească bugetului de stat și bugetului fondurilor speciale suma de 28.735.964.154 lei, reprezentând majorări de întârziere.
Totodată, a constatat că pârâta a virat la buget datoriile principale, iar în ceea ce privește scutirea de plata majorărilor de întârziere, s-a reținut că aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 163/2000, se face de către organele fiscale teritoriale, în urma verificării condițiilor impuse de prevederile actului normativ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit procesului verbal nr. 556 din 20 mai 2000, întocmit de către organele de control ale Curții de Conturi, sonda Histria a fost abandonată înainte de a atinge adâncimea proiectată de 4.500 m; abandonarea s-a făcut în baza avizului nr. 42 c din 18 mai 1999 al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, situație în care pârâta avea obligația potrivit H.G. nr. 512/1998, să restituie la bugetul de stat T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate pentru realizarea obiectului sistat, împreună cu majorările de întârziere calculate de la data exercitării dreptului de deducere.
Pentru neplata la termenele scadent a T.V.A. au fost calculat majorări de întârziere în sumă de 9.623.433.256 lei, iar S.N. P. S.A. București, obligată să o plătească; dar pârâta a întârziat plata impozitului pe țiței și gaze, a accizelor, a redevenței pe trailere, a taxei de exploatare, precum și a obligațiilor față de bugetul fondurilor speciale, situație în care au fost calculate majorări de întârziere de 5.125.221.330 lei, 50.415.035 lei, 7.175.100.214 lei, 5.718.459.860 lei și 953.334.561 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional S.N.P. P. S.A., sucursala P.M. Constanța, motivând că nu s-a definitivat controlul financiar fiscal până la soluționarea dosarului, astfel că este în imposibilitate de a face dovada, dacă beneficiază de facilitățile legale prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 395 din 18 septembrie 2001, a respins recursul jurisdicțional, cu următoarea motivare:
Conform art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000, pentru a beneficia de scutiri sau reduceri a majorărilor de întârziere, debitorii, persoane juridice, sunt obligați să depună la organele fiscale teritoriale la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, situația majorărilor de întârziere calculate și neplătite pe feluri de impozite, taxe sau alte venituri ale bugetului de stat.
Organele fiscale teritoriale sunt cele care țin evidența majorărilor de întârziere scutite sau reduse la plată, și, totodată, ele aplică facilitățile dispuse prin O.U.G. nr. 163/2000, nu instanța de judecată.
S.N.P., sucursala P.M. Constanța, a declarat recurs împotriva deciziei, susținând, în esență, că datoria principală la bugetul de stat și bugetul fondurilor speciale a fost achitată, astfel că beneficiază de scutirea la plata majorărilor de întârziere.
Recursul este nefondat.
În adevăr, în mod corect s-a reținut prin decizia recurată că, potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000, organele fiscale teritoriale țin evidența majorărilor de întârziere scutite sau reduse la plată; evidența are la bază documentația pe care debitorii, persoane juridice, sunt obligați să o depună la organul fiscal.
Așadar, aplicarea facilităților fiscale cade în sarcina organelor fiscale teritoriale, unde a și fost îndrumată recurenta să se adreseze, nu a instanței de judecată.
În consecință, soluția adoptată de instanța Curții de Conturi este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. S.A., sucursala P.M. Constanța, împotriva deciziei nr. 395 din 18 septembrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie 2003.