Residential eviction by commercial entity; joinder of co-tenants and appellate review of procedural necessity under Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the owner's appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to annul the first-instance judgment and remand the case for retrial, thereby leaving the initial eviction and compensation order suspended pending a new hearing that must include the additional household members identified as co-tenants. The dispute concerned a commercial landlord's action to evict a residential tenant and recover unpaid rent and maintenance costs after the tenant refused to sign a new lease agreement, with the lower court initially awarding the landlord approximately 1,679 RON and ordering the tenant's vacating, but the appellate court finding that the original trial was procedurally deficient because it failed to join all parties actually occupying the premises. The appellate and supreme courts applied Article 297 of the Civil Procedure Code to justify the annulment and remittal due to the lack of contradictory proceedings with all interested parties, rejecting the landlord's arguments under Article 304, paragraph 7 and 9, regarding inadequate motivation and incorrect application of law, as the appellate decision contained sufficient reasoning for judicial control and did not erroneously interpret applicable legal norms.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 297 C. proc. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Residential eviction by commercial entity; joinder of co-tenants and appellate review of procedural necessity under Civil Procedure Code: Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta. Aceasta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de recurs de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 465 din 11 mai 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei SC C.C.B. SA BUZĂU în contradictoriu cu pârâtul O.S. Acesta a fost obligat la 1679,80 RON din care 1312,80 RON reprezentând lipsa de folosință pentru sațiul de locuit în litigiu și 367,02 RON cheltuieli de întreținere. S-a dispus prin aceeași hotărâre evacuarea pârâtului din spațiul situat în Buzău și obligarea la 96,50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara spațiului în litigiu, iar pârâtul, care a deținut suprafața locativă în temeiul unui contract de închiriere din 20 iunie 1986, a refuzat încheierea unui nou contract de închiriere, cu o chirie în cuantumul stabilit de consiliul de administrație al societății reclamante.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul.
Apelul a fost admis prin decizia nr. 219 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, sentința apelată a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Instanța de control judiciar a reținut că din înscrisurile de la dosar de fond rezultă că pârâtul locuiește împreună cu O.G., O.V. și O.N., impunându-se soluționarea cauzei în contradictoriu cu toate părțile implicate în raportul litigios, urmând ca instanța de fond să aibă în vedere și susținerile apelantului din motivele de apel.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta. Aceasta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurenta a susținut, în esență, că instanțele de fond și de apel au aplicat greșit legea, întrucât intimatul locuiește fără forme legale și refuză încheierea unui nou contract de închiriere precum și plata chiriei restante din 2001.
Analizând actele dosarului prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le grupează și le subsumează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, instanța supremă va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează:
Curtea găsește nefondat si motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, recurenta nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 297 C. proc. civ., atunci când, față de înscrisurile de la dosar de fond a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată, instanța de control judiciar și-a motivat soluția pronunțată. Analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de apelant textelor pe care și-a întemeiat calea de atac, cu atât mai mult cu cât soluția este una de desființare cu trimitere spre rejudecare.
Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.C.B. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 219 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.C.B. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 219 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 martie 2007