Recognition of refugee status and ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000 following forced displacement during the 1942–1945 period

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2005, reclamantul B.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4316 din 12 septembrie 2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu toate consecințele din lege.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 31/F din 20 februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite începând de la 1 iunie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că probațiunea administrată în cauză a relevat că urmare a cedării Ardealului de Nord, reclamantul a fost bătut și amenințat cu moartea de către Garda de Fier, pe motive etnice, fiind de naționalitate maghiară, situație care a determinat refugiul său din localitatea de domiciliu (Apața), într-o localitate din Ungaria, unde a stat până în noiembrie 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că reclamantul nu se regăsește în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, legea referindu-se la persecuția exercitată ca politică de stat, iar formațiunea Garda de Fier a fost scoasă în afara legii, după rebeliunea legionară din 21 iunie 1941.

Pe de altă parte, în speță, reclamantul nu a putut face dovada persecuției pe motive etnice cu acte oficiale, fiind eronată aprecierea instanței că prin coroborarea tuturor probelor reclamantul face dovada calității de refugiat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor I.I. și S.S., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada mai 1942 - 6 martie 1945, urmare a cedării Ardealului de Nord, intimatul-reclamant a fost obligat să se refugieze din localitatea Apața, județul Brașov, în Aita Medie, județul Covasna și apoi în localitatea Jaszbereny din Ungaria, datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus.

În concluzie dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 31/F din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.