Pension fund appeal rejected; claimant recognized as persecuted-person beneficiary for 1942–1945 period.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15562/874 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții ei au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 20 ianuarie 1942.

Prin sentința civilă nr. 554 din 8 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 20 ianuarie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinților reclamantei la data de 11 decembrie 1940, din comuna Haschioi, județul Durostor, (Bulgaria), în județul Tulcea, urmare a tratatului bilateral mai sus menționat, precum și a faptului că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea familiei sale.

S-a mai reținut că declarația de notorietate probează faptul că persoanele înscrise în declarația de avere și în situația privind averea imobilă rurală, sunt părinții reclamantei, menționați, ca atare, în certificatul de naștere al acesteia, precum și în certificatul de naștere al surorii reclamantei, căreia pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În consecință, instanța a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, se impune dintr-un argument de echitate, în condițiile în care reclamanta a suportat consecințele situației create, alături ceilalți membri ai familiei sale, iar legea nu operează nici un fel de distincții în acest sens, astfel cum rezultă din art. 1 al actului normativ.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., susținând că recurenta nu a făcut dovada identității dintre persoanele înscrise în declarațiile imobiliare și părinții săi, menționați ca atare în certificatul de naștere.

Recurenta a mai susținut că cele două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice, cu consecința strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu - nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.

Un alt argument în susținerea recursului a fost acela că dispozițiile legii nu fac referire în mod expres la copiii născuți în perioada refugiului sau a strămutării părinților, singura categorie de moștenitori prevăzută în mod expres de lege fiind soțul supraviețuitor.

S-a susținut, de asemenea, că nu pot beneficia de prevederile legii, decât persoanele concepute la momentul strămutării, acesta nefiind și cazul intimatei, născută la mai mult decât un an după această dată.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Privitor la împrejurarea că se contestă de către recurenta-pârâtă, identitatea dintre titularii declarațiilor imobiliare și părinții reclamantei, se apreciază că acest aspect a fost clarificat prin declarațiile de notorietate aflate la dosar, astfel cum corect s-a reținut de instanța de fond și la care recurenta a achiesat, atunci când a recunoscut martorei B.C., sora reclamantei și fratelui acesteia, E.V., calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, astfel cum rezultă din hotărârile acesteia aflate la dosarul de fond.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 554 din 8 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.