Nullity of land ownership certificate: failure to identify same parcels reconstituted in possession and three-year statute of limitations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal's rejection of the action for partial absolute nullity of a title certificate, thereby confirming the defendant public authority's and commercial entity's victory. The dispute concerned the validity of a 1997 land ownership certificate issued for a 4-hectare plot that the claimant argued should have been included in a separate 10-hectare property reconstituted in her favor by a 1995 civil judgment. The courts held that the action was both unfounded and late, noting that the claimant had already been placed in possession of 9 hectares via a 2004 judgment and a subsequent 2004 amendment, meaning the contested certificate covered different land than that under litigation; the court also highlighted that a prior action filed in 2002 demonstrated the claim's tardiness under the three-year statute of limitations. The decisive legal basis involved the doctrine of res judicata regarding the possession order, the specific identification of land parcels in executive titles, and the expiration of the deadline for challenging administrative acts under civil procedure rules.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Nullity of land ownership certificate: failure to identify same parcels reconstituted in possession and three-year statute of limitations: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, B.M., susținând, în esență, că actul contestat a fost emis anterior punerii în posesie și când deja terenul respectiv făcea obiectul unui litigiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 7 iunie 2004, reclamanta B.M. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC P. SA Târgoviște, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 0332 din 29 august 1997, emis în favoarea acesteia din urmă.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr. 866/1995, Judecătoria Târgoviște s-a reconstituit dreptul de proprie pentru 10 ha teren. Cum din acestea 4 ha, aflate la ferma P. aparținând societății comerciale pârâte, au fost incluse în suprafața pentru care s-a emis certificat de atestare în favoarea SC P. SA, consideră că actul este lovit de nulitate.
Prin sentința civilă nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția tardivității acțiunii, considerând că în raport cu data la care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a răspuns la plângerea formulată, sesizarea instanței de contencios s-a făcut în termen.
Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a fost deja pusă în posesie, pe suprafața pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate (sentința civilă nr. 811/2004).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, B.M., susținând, în esență, că actul contestat a fost emis anterior punerii în posesie și când deja terenul respectiv făcea obiectul unui litigiu.
Recursul nu este fondat.
Prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr. 866/1995 a Judecătoriei Târgoviște) lui B.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 10 ha și raza comunei Pucioasa.
Prin sentința civilă nr. 811/2004, Judecătoria Pucioasa a obligat Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Pucioasa s-o pună în posesie pe B.M. pe suprafața de 9 ha teren agricol din terenul aflat la dispoziția Comisiei locale, reținând în același timp că pentru diferența până la 10 ha a fost deja pusă în posesie.
În temeiul acestui titlu executor, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, prin amendamentul nr. 2402 din 26 octombrie 2004 (rămas definitiv prin sentința civilă nr. 146/2005 a Judecătoriei Pucioasa) a validat propunerea de înscriere a reclamantei, în Anexa nr. 37 la hotărârea Comisiei Locale Dobra, cu suprafața de 9 ha prin transfer pe raza Comunei Dobra.
Astfel fiind, legal și temeinic Curtea de Apel Ploiești a apreciat acțiunea, ca nefondată, terenurile asupra cărora reclamanta a fost cu titlu definitiv pusă în posesie (pe raza comunei Dobra), neidentificându-se cu cele pentru care s-a emis certificatul de atestare contestat.
De altfel, acțiunea în anularea acestei acțiuni poate fi considerată și tardivă, având în vedere că reclamanta a promovat o primă acțiune la 16 mai 2002, împrejurare pe care, însă, Curtea de Apel Ploiești nu a avut-o în vedere.
Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 38 din 14 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.