County Pension House appeal fails; ethnic persecution refugee status upheld for 1943–1945 period with payments from November 2004.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) dismissed as unfounded the appeal by the County Pension House, thereby upholding the Court of Appeal decision no. 116 of 21 February 2006, which had annulled the pension authority’s contested decision and recognized the claimant’s status as a beneficiary of Law no. 189/2000 for the period 24 February 1943 – 6 March 1945, with effect from 1 November 2004. The underlying dispute was an administrative challenge to the pension body’s refusal to grant refugee status based on ethnic persecution, after the first-instance court had initially rejected the claim, but the appellate court had remanded for additional evidence. The decisive legal basis was Article 1(c) of Law no. 189/2000, covering Romanian citizens who suffered ethnic persecution as refugees or displaced persons between 6 September 1940 and 6 March 1945, read with Article 4 of Government Decision no. 127/2002, which permits proof through official documents or, in their absence, witness statements; the court held that the unanimous witness declarations corroborating the claimant’s mother’s account established the refugee experience, and that the law does not distinguish between parents and children born before or during the flight, as the traumatic consequences were borne by all family members. No grounds for cassation or modification existed under Articles 304 and 304¹ of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, Art. 304 și 3041 C. proc. civ; County Pension House appeal fails; ethnic persecution refugee status upheld for 1943–1945 period with payments from November 2004: 116 of 21 February 2006, which had annulled the pension authority’s contested decision and recognized the claimant’s status as a beneficiary of Law no. 189/2000 for the period 24 February 1943 – 6 March 1945, with effect from 1 November 2004. The underlying dispute was an administrative challenge to the pension body’s refusal to grant refugee status based on ethnic persecution, after the first-instance court had initially rejected the claim, but the appellate court had remanded for additional evidence. The decisive legal basis was Article 1(c) of Law no. 189/2000, covering Romanian citizens who suffered ethnic persecution as refugees or displaced persons between 6 September 1940 and 6 March 1945, read with Article 4 of Government Decision no. 127/2002, which permits proof through official documents or, in their absence, witness statements; the court held that the unanimous witness declarations corroborating the claimant’s mother’s account established the refugee experience, and that the law does not distinguish between parents and children born before or during the flight, as the traumatic consequences were borne by all family members. No grounds for cassation or modification existed under Articles 304 and 304¹ of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the grounds for finding no cassation or modification grounds, leading to dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 martie 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16107 din 14 februarie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 374 din 2 iunie 2005, a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că declarațiile contradictorii ale martorilor și lipsa oricăror înscrisuri oficiale doveditoare au îndreptățit hotărârea pârâtei de respingere a cererii prin care reclamantul solicită beneficiul drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000.
Admițând recursul declarat de reclamantul H.I., împotriva acestei sentințe, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, acesteia, în vederea suplimentării probatoriilor, în scopul stabilirii cu certitudine a situației de fapt, constatând că judecătorii fondului au încălcat obligațiile ce le reveneau, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 116 din 21 februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
În motivarea sentinței s-a arătat că, din probele administrate în cauză, inclusiv declarația mamei reclamantului, depusă la dosar, de către pârâtă, din dispoziția instanței rezultă că reclamantul s-a născut în perioada refugiului mamei sale, ceea ce-l îndreptățește la dobândirea unui statut identic cu aceasta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii contestației reclamantului și menținerea actului administrativ contestat, cu motivarea că din probatoriile administrate în cauză nu rezultă calitatea de refugiat a petentului.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată sau strămutată în altă localitate.
Dovada încadrării în situația prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale sau, în lipsa lor, cu declarații de martori.
În acest sens, urmează a se vedea că martorii ale căror declarații autentificate se află depuse, în probațiune, la dosarul cauzei, sunt unanimi în a afirma că refugiul familiei intimatului s-a produs în anul 1943, acesta fiind obligat să părăsească localitatea de domiciliu, Morlaca, urmare a persecuției etnice la care a fost supusă populația de naționalitate română din partea regimului maghiar de ocupație. Declarațiile acestora concordă pe aspectele esențiale privind cauza și anul refugiului, cu declarația mamei intimatului-reclamant, toate aceste declarații confirmând susținerile intimatului H.I.
Textele legale menționate mai sus nu fac distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul refugiului acestora, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Pe cale de consecință, recurentul-reclamant este îndreptățit potrivit legii să beneficieze de statutul de persoană refugiată din motive etnice, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Față de considerentele expuse, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.