Recognition of anti-communist resistance fighter status: burden of proof for politically motivated dismissal versus disciplinary termination

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24 august 2005, S.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, să se dispună anularea deciziei din 21 iulie 2005, prin care această autoritate publică i-a respins cererea formulată, ca nelegală.

De asemenea, a cerut acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, conform prevederilor O.U.G. nr. 214/1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că, deși a făcut dovada cu înscrisuri depuse în copii legalizate, a măsurilor administrative abuzive la care a fost supusă din partea autorităților regimului politic comunist, începând din anii de școală și, ulterior, la locul de muncă, pentru singura „vină” de a fi fiică de țăran chiabur, comisia sesizată i-a respins cererea.

A precizat că această comisie, nu numai că a ignorat înscrisurile doveditoare prezentate, ce confirmă justețea afirmațiilor sale, dar a nesocotit normele legale în vigoare, prin nemotivarea soluției adoptate.

Prin sentința civilă nr. 150/F din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că din nici un înscris anexat în dosar nu rezultă faptul exmatriculării reclamantei din școală, liceu sau facultate, iar numai descendența sa dintr-o familie de țărani chiaburi nu conduce în mod automat la concluzia că a fost exmatriculată și persecutată pentru acest motiv.

Pe de altă parte, din probele administrate reiese că măsura desfacerii contractului de muncă încheiat cu Fabrica de Rulmenți Bârlad, a fost luată în temeiul dispozițiilor art. 20 C. muncii, atunci în vigoare.

S-a apreciat că în aceste condiții, legal și temeinic comisia sesizată a respins cererea reclamantei, pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta S.V.

Recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat toate apărările sale cuprinse în acțiune, referitoare la împrejurarea că măsura desfacerii contractului de muncă a fost precedată de fiecare dată, la toate locurile de muncă indicate în cerere, de sosirea adeverințelor de stare materială de la fostul sfat popular al comunei Corod, care atestau starea sa socială, de fiică de țăran chiabur.

Ținând seama de faptul că în acea perioadă abuzurile erau săvârșite „sub acoperire”, instanța de judecată trebuia să manifeste rol activ, să cerceteze și să analizeze în ansamblu probele administrate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, prin prezenta ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

În conformitate cu dispozițiile art. 3, prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) din baza cărora sa dispus:

- lit. f), exmatricularea din școli, licee și facultăți;

- lit. g), încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești, de la acea dată.

În interpretarea acestor norme juridice, precum și pe baza examinării înscrisurilor depuse de reclamantă în dosarul cauzei, prima instanță a considerat că nu s-a făcut dovada pretinselor măsuri administrative abuzive care să fi fost luate în privința acesteia.

Concluzia respectivă este corectă, întrucât din procesul-verbal întocmit la data de 30 mai 1952, de către Corpul didactic al Liceului de fete din Tecuci, comunicat de Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, rezultă că reclamanta S.V. a fost declarată repetentă, datorită situației la învățătură și nicidecum exmatriculată.

Pe de altă parte, cu xerocopia deciziei nr. 0201 din 12 aprilie 1957, emisă de directorul Fabricii de Rulmenți Bârlad, se atestă desfacerea contractului de muncă al salariatei S.V., de la secția sculărie, în temeiul art. 20 alin. ultim C. muncii, în vigoare la acea dată.

Deși există înscrisuri oficiale care confirmă apartenența reclamantei la categoria socială a țăranilor chiaburi, nu s-a dovedit câtuși de puțin pe parcursul judecății, că aceasta a fost exmatriculată din școală ori concediată pentru motive politice.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și inexistența unor motive de casare, de ordine publică care, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate chiar din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței civile nr. 150/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.