Police officer's dismissal annulled for issuance during temporary medical incapacitation violating civil service leave restrictions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42 din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 13678/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea numitului C.I., de anulare a deciziei nr. 63571 din 17 noiembrie 2004 a Inspectoratului General al Poliției Române și a dispoziției nr. S/438 din 8 noiembrie 2004, emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, precum și de repunere în situația anterioară, prin reîncadrarea reclamantului în funcția de agent șef de poliție la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că reclamantul a fost cercetat, alături de alți trei polițiști, pe motiv că se afla în relații neprincipiale cu elemente ale lumii interlope clujene, respectiv în anturajul numitului B.A. și beneficiind de favorurile sexuale al mai multor tinere din rețeaua condusă de acest proxenet.

A constatat instanța că cercetarea disciplinară s-a efectuat legal de către Consiliul de disciplină, în fața căruia reclamantul a refuzat să depună raport și care a propus corect sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție, pentru abaterea prevăzută de art. 57 lit. c) din Legea nr. 360/2002 - comportare necorespunzătoare în serviciu, familie sau în societate care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.

Instanța a respins susținerea reclamantului privind nulitatea măsurii disciplinare pentru aplicarea ei în timpul incapacității temporare de muncă. A reținut că la data de 5 noiembrie 2004 (când s-a prezentat la Consiliul de disciplină), reclamantul s-a prezentat și la cabinetul medical, solicitând concediu medical, iar șeful Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, a cărui aprobare telefonică a fost solicitată, a confirmat trecerea în rezervă a reclamantului și nu s-a opus acordării concediului.

A constatat instanța că la data încetării raportului de muncă - 13 noiembrie 2004, reclamantul nu mai era în concediu medical (obținut numai pentru perioada 5 - 9 noiembrie 2004).

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, reclamantul, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurentul reiterează susținerile din acțiune cu privire la lipsa culpei sale și a tuturor aspectelor de fond.

Recurentul reiterează și excepția privind nulitatea ordinului pentru emiterea sa în timpul incapacității temporare de muncă.

Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond admisă în parte contestația și anulate actele atacate, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 55 - 65 din Legea nr. 360/2002, care reglementează condițiile de fond și procedura de constatare și aplicare a sancțiunilor disciplinare, nu prevăd interdicția aplicării acestora pe durata incapacității temporare de muncă.

Dar potrivit art. 78 din Legea nr. 360/2002, dispozițiile sale se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public.

Iar conform art. 35 din această lege, în perioada concediilor de boală, raporturile de serviciu nu pot înceta decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

În speță, recurentul a fost în concediu medical, cu acordul tacit al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Cluj (conform răspunsului Direcției Medicale - Cabinetul Cluj), de la 5, la 9 noiembrie 2004, iar dispoziția de destituire s-a emis în acest interval, la 8 noiembrie 2004.

Relevantă în verificarea respectării normei prohibitive din art. 35 este data emiterii actului, iar nu cea a destituirii efective, 13 noiembrie 2004, cum greșit a considerat instanța de fond. De altfel, chiar și această dată se situează în intervalul 11 - 18 noiembrie 2004, când recurentul era spitalizat, așadar tot în incapacitate temporară de muncă.

Pentru acest motiv de ordin formal, dar imperativ, actul de destituire urmează a fi anulat, curtea de față constatând că acesta face inutil orice control asupra temeiniciei actului.

Pe cale de consecință, nu vor fi acordate reclamantului, daunele morale, câtă vreme aspectele de fond privind fapta, vinovăția și celelalte elemente ale răspunderii disciplinare, nu au fost dezbătute.

Vor fi acordate, însă, drepturile salariale, ca o consecință a anulării măsurii disciplinare și a repunerii reclamantului în situația anterioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 42 din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, în fond, admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, a reclamantului C.I., în sensul că anulează dispoziția nr. S/438 din 8 noiembrie 2004, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, precum și decizia nr. 63571 din 7 noiembrie 2004, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române și, în consecință:

Dispune repunerea în situația anterioară și reîncadrarea reclamantului pe postul anterior deținut, acela de agent-șef de poliție (c.i.-1,40), agent II (și conducător auto), cu plata drepturilor salariale și a altor drepturi aferente funcției deținute, de la 13 noiembrie 2004 și până la reintegrarea efectivă.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea recurentului-reclamant, de acordare a despăgubirilor morale.

Obligă intimații la 1.800 RON cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către recurentul-reclamant.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2006.