Former police chief's removal upheld after his action dismissed for lack of legal effects.

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 6 iulie 2005, P.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și cu Inspectoratul General al Poliției Române, să se dispună anularea dispoziției nr. S/805 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtul secund, prin care a fost eliberat din funcția de șef al Poliției municipiului Onești, ca nelegală.

De asemenea, a cerut anularea dispoziției nr. 34009 din 23 februarie 2005, emisă de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, obligarea ambilor pârâți la plata unor despăgubiri materiale în valoare de 3600 RON și a unor daune morale în valoare de 40.000 RON, cu publicarea hotărârii judecătorești în presa centrală și locală.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de șef al Poliției municipiului Onești, începând din 1 septembrie 1994 și că în realitate, eliberarea sa din această funcție publică de conducere reprezintă o sancțiune disciplinară mascată, aplicată cu nesocotirea prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, precum și a dreptului său la apărare.

Același caracter îl are măsura punerii lui la dispoziția unității până la identificarea unei funcții corespunzătoare în vederea numirii, în condițiile legii, potrivit competenței.

Referitor la fondul măsurii, P.V. a precizat că, deși s-a constatat un management defectuos la nivelul unității de poliție în perioada 2000 - 2005, nu au fost formulate reproșuri și nici nu s-au aplicat sancțiuni disciplinare cadrelor din subordine.

Pe de altă parte, constatările organului de control sunt contrazise de rezultatele pozitive înregistrate în activitate, de calificativul „foarte bine” obținut în perioada 2000 - 2004, precum și numeroasele recompense morale și bănești care i-au fost acordate.

Prin sentința civilă nr. 63 din 20 martie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea, anulând dispoziția nr. S/805 din 23 februarie 2005, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române și parțial Raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005, privind rezultatele inspecției desfășurate la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, referitor la constatările reținute în sarcina reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul control conține unele aspecte de formalism cu caracter de generalitate în organizarea și planificarea muncii la unitatea de poliție supusă controlului. Că P.V. a făcut dovada întocmirii unor planuri de muncă lunare, dar și a faptului că s-a preocupat permanent de executarea întocmai a ordinelor și dispozițiilor, precum și pentru cunoașterea fenomenului infracțional și asigurarea unui climat de ordine și siguranță.

S-a concluzionat, astfel, că ofițerul a avut deprinderile practice necesare exercitării corespunzătoare a funcției publice de conducere și că, aprecierile efectuate în condițiile art. 26 din Legea nr. 360/2002 și a normelor cuprinse în Cap. VI al Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004 sunt în contradicție cu mențiunile din raportul contestat, echivoc ce nu a fost înlăturat de pârâți sub aspectul probator.

Curtea de apel a reținut, totodată, cu referire la datele înscrise în condicile de audiențe că reclamantul a intervenit cu rezoluții orientative pentru soluționarea cererilor și petițiilor cetățenilor, fixând termene de executare.

În sfârșit, în privința distrugerii informațiilor din ordinul reclamantului, s-a apreciat că acesta a acționat în conformitate cu dispozițiile art. 55 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 0116/2001, împrejurare necontestată de către pârâți.

Sentința a fost atacată cu recurs de ambii pârâți.

Recurenții au invocat lipsa de interes a reclamantului în introducerea acțiunii, care rezultă din împrejurarea că prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/II/2637 din 2 martie 2005 s-a dispus, la cererea reclamantului, încetarea raportului de serviciu, cu dreptul la pensie și portul uniformei.

De asemenea, au susținut că prin hotărârea recurată, instanța de fond a analizat numai o parte din activitățile desfășurate de reclamant, în calitatea sa de șef al Poliției municipiului Onești, fără a avea în vedere modul de îndeplinire a tuturor atribuțiilor specifice funcției de conducere menționate în fișa postului.

În opinia ambilor recurenți, măsura eliberării din funcție a reclamantului este temeinică și legală, iar prin emiterea ordinului contestat nu s-a urmărit sancționarea ori prejudicierea acestuia, ci eficientizarea activității poliției municipale, interesul vizat fiind cel al instituției.

Recursurile sunt fondate.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a conținutului acțiunii și a lucrărilor din dosar, prin dispoziția Inspectorului general al Poliției Române nr. S/805 din 23 februarie 2005, reclamantul P.V. a fost eliberat din funcția de șef al Poliției municipiului Onești și pus la dispoziția unității, până la numirea într-o altă funcție corespunzătoare.

Măsura respectivă s-a fundamentat pe prevederile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 550/2003, nr. 132/2004, nr. 300/2004, precum și pe constatările Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor, consemnate în Raportul înregistrat sub nr. S/34009 din 11 februarie 2005.

Prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/II din 2 martie 2005, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, ca urmare a cererii acestuia, conform art. 69 lit. a) și a art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2003, cu modificările și completările ulterioare, a celor conținute în O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare și în Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 132/2004, începând din data de 23 februarie 2005.

Se constată, așadar, că atât măsura eliberării din funcție, cât și măsura încetării raportului de serviciu al reclamantului s-au aplicat cu începere de la aceeași dată, anume de la 23 februarie 2005.

În condițiile arătate, actul juridic administrativ supus controlului jurisdicțional nu a produs efecte juridice și în mod implicit, nici o vătămare a vreunui drept subiectiv sau interes legitim, actual, al reclamantului, așa încât nu erau îndeplinite cerințele de admisibilitate a acțiunii, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Respingând excepția invocată de pârâți și admițând în fond acțiunea, în limitele arătate, curtea de apel a pronunțat sub acest aspect, o hotărâre nelegală și netemeinică.

Dar, chiar și în fond, rezolvarea dată de instanță pricinii este netemeinică, de vreme ce s-au ignorat o serie de deficiențe în activitatea de conducere exercitată de reclamant. Toate deficiențele, redate amplu în raportul Corpului de Control, ca și măsurile dispuse în urma evaluării structurilor din subordine, au fost prezentate polițiștilor verificați, precum și șefilor ierarhici ai acestora, în prezența reclamantului P.V., care cu acel prilej, nu a formulat obiecțiuni. Este semnificativ faptul că în urma evaluării efectuate de subcomisia de control s-au aplicat sancțiuni disciplinare unor subordonați (comisarului E.S. - șeful biroului de investigare a fraudelor și agentului șef P.G.), pentru neîndeplinirea întocmai a atribuțiilor de serviciu.

Procesul-verbal încheiat la data de 2 februarie 2005, cu ocazia prezentării concluziilor rezultate în urma inspecției care a avut loc la Poliția municipiului Onești, atestă, la rândul său, o serie de neajunsuri și disfuncții constatate pe linii de muncă și domenii de activitate, datorate în principal, echipei manageriale care nu a știut să impună, la nivelul unității, un sistem coerent și eficient de monitorizare a activităților desfășurate. Responsabilitatea îi aparține în primul rând reclamantului, care nu a intervenit prin dispoziții rezolutive, prompte, pentru îmbunătățirea calității documentelor, de organizare și planificare a muncii, elaborate la nivelul formațiunilor din subordine, a rapoartelor, planurilor de acțiune și sintezelor.

Deși nu se contestă calificativele obținute de P.V. în perioada 2000 - 2004, ca și recompensele materiale și morale acordate de autoritățile publice competente, este evident că prin sentința recurată, instanța de fond a analizat doar o parte din activitățile desfășurate de reclamant în calitate de șef al poliției municipale, fără a avea în vedere modul de îndeplinire a tuturor atribuțiilor sale de serviciu, înscrise în fișa postului, precum și alte nereguli consemnate în raportul corpului de control al ministrului care a stat la baza emiterii dispoziției nr. S/805 din 23 februarie 2005.

Apreciind, deci, că în condițiile date, măsura eliberării din funcție a reclamantului se justifică, în raport cu multitudinea deficiențelor existente în activitatea managerială a acestuia și că prin această măsură nu s-a urmărit sancționarea lui disciplinară ori vătămarea unui drept subiectiv legitim, ci eficientizarea activității Poliției municipiului Onești, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile.

Pe cale de consecință, urmează a se dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției Române și de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Reglementări Juridice împotriva sentinței nr. 63 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul P.V., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.