Evidentiary sufficiency of circumstantial evidence proving attempted rape of a minor despite lack of genital trauma

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr. 116 din 15 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1848/2005 a dispus condamnarea inculpatului G.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complimentară pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 21.000.000 lei (ROL) cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în seara de 6 martie 2004, inculpatul a venit la domiciliul părții vătămate, căutându-l pe tatăl acesteia și cum acesta nu era acasă, l-a luat cu el pe minorul P.O.F. sub pretextul că urma să-i cumpere dulciuri.

După cea o jumătate de oră, văzând că minorul nu se întoarce, bunica acestuia și concubina tatălui minorului au plecat să-l caute.

Ajunse la domiciliul inculpatului, l-au strigat pe inculpat care nu a răspuns, dar l-au auzit pe copil țipând.

În aceste condiții, bunica minorului a spart trei geamuri pentru a-i da posibilitate copilului să iasă.

De cum a ieșit prin geam, minorul a luat-o la fugă, plângând, avea pantalonii descheiați, era umflat la față și încerca să-și ridice pantalonii.

Când a fost ajuns de cele 2 femei din familia lui, Ie-a spus ce i s-a întâmplat, iar ele au sunat la poliție.

Din conținutul raportului medico-legal a rezultat că minorul nu prezenta leziuni de violență în zona genitală sau anală.

Din declarația părții vătămate, instanța a reținut că inculpatul l-a ademenit în casa lui, a încuiat ușa, l-a dezbrăcat de pantaloni, l-a pus într-un pat, s-a dezbrăcat și el de pantaloni și i-a spus „ce zici, o facem" după care a început să îl împingă cu penisul în spate. Deoarece copilul a început să țipe, inculpatul i-a dat două palme.

A fost înlăturată apărarea formulată de inculpat, în sensul că geamurile erau sparte de la cutremur.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 453/ A din 2 iunie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 3887/2006, a respins, ca nefondat, acest apel, constatând că în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, pentru motivele invocate în practicaua prezentei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât și din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., instanța constată recursul nefondat.

Deși inculpatul G.M. și-a susținut nevinovăția și în fata instanței de recurs, s-a dovedit în cauză că este nesincer, că ușa de la casă, acolo unde l-a dus pe minor era încuiată când au venit rudele copilului în căutarea acestuia, și nu era descuiată, așa cum susține acesta, de circumstanță, dovedindu-se că bunica copilului a încercat mai întâi că deschidă ușa, împingând în ea dar nu a reușit. De aceea a fost nevoită să spargă geamurile, auzind că nepotul ei striga din interiorul casei inculpatului.

Așa după cum a arătat partea vătămată, la momentul când bunica lui l-a strigat pe nume pe inculpat, „Bebe - Bebe", acesta era în casă, și l-a oprit pe minor să răspundă.

Este de înțeles în ce condiția a ieșit din casă inculpatul, când s-a dovedit că partea vătămată de îndată ce a reușit să sară pe geam, a luat-o la fugă pe drum și a fost ajunsă de bunica ei și de concubina tatălui ei în dreptul școlii, povestindu-le imediat că inculpatul a încercat să o violeze, lucru pe care l-au aflat tot atunci și alți martori.

Ținuta vestimentară în care s-a prezentat minorul când a sărit pe geam, și apoi când a fost ajuns din urmă, cu pantalonii descheiați, căzându-i spre vine, cămașa scoasă din pantaloni, vin să întărească susținerea acestuia cu privire la manoperele infracționale efectuate de inculpat. Este astfel dovedită infracțiunea de tentativă la viol.

Nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei, față de latura obiectivă a faptei mai sus descrisă.

Minorul P.O.F., avea vârsta de 14 ani la data când a căzut victimă activităților infracționale ale inculpatului.

Față de fapta comisă, în mod întemeiat au fost aplicate criteriile generale de individualizare a pedepsei, conform art. 72 și 52 C. pen., durata acesteia fiind de natură să asigure atât prevenția generală cât și pe cea specială. Nu se impune însă reducerea ei, față de gradul de pericol social al faptei și al inculpatului.

Pe parcursul procesului de fond, inculpatul a plătit tatălui părții vătămate suma de 9.000.000 lei pentru stingerea acțiunii civile.

Pentru motivele de mai sus, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 453/ A din 2 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2006.