Robbery conviction upheld based on video evidence despite identity defense; no grounds for cassation regarding penalty individualization

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 23 martie 2006, Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului S.V.F., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. (parte vătămată P.P., fapta din 22 decembrie 2005) și, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (parte vătămată G.G., fapta din 23 decembrie 2005).

S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 23 decembrie 2005 și de la 28 decembrie 2005 la zi.

S-a constatat că partea vătămată G.G. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.

În baza art. 346 C. proc. pen. și a art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată P.P., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 19 milioane lei și 160 Euro.

În sfârșit inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de instanța de fond că în noaptea de 22 decembrie 2005, inculpatul prin violență împreună cu alte persoane au deposedat de bijuterii de aur, telefon mobil, în valoare de 20 milioane lei, partea vătămată P.P., iar în ziua de 23 decembrie 2005 în centrul orașului Ploiești, în aceleași condiții, a deposedat partea vătămată G.G. de o borsetă în care se afla suma de 14 milioane ROL și 325 euro.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate P.P. și ca atare se impune achitarea sa și reducerea pedepsei pentru cealaltă faptă.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 159 din 17 mai 2006, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri pronunțate de instanța de control judiciar, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele din apel. În principal inculpatul a cerut achitarea în ce privește fapta de tâlhărie, parte vătămată P.P., arătând că altele sunt persoanele făptuitoare și reducerea pedepsei pentru cea de a doua faptă.

În subsidiar, inculpatul a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanței atenuante.

Examinând hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat.

Apărarea vizează greșita reținere a situației de fapt în raport de care a fost considerat autor al unei fapte pe care nu a săvârșit-o.

Această susținere este contrazisă de înregistrările video de pe camera instalată în incinta benzinăriei care atestă participația efectivă a inculpatului la sustragerea cu violență a bunurilor părții vătămate P.P., astfel încât apărarea inculpatului care vizează achitarea este neîntemeiată și va fi înlăturată ca atare.

Cât privește critica care vizează individualizarea pedepsei, instanța de fond și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei (loc public), cât și circumstanțele sale personale (o atitudine parțial sinceră, recunoscând cea de a doua infracțiune, nerestituind prejudiciul).

În raport de aceste date, instanțele au apreciat că, numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, se poate realiza scopul preventiv-educativ al pedepsei, nefiind motive de reducerea acesteia.

Ca atare, nefiind motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa arestarea preventivă la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.F. împotriva deciziei penale nr. 159 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de 24 ore din 23 decembrie 2005 și arestarea preventivă de la 28 decembrie 2005, la 27 octombrie 2006.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2006.