Failure to prove discovery of new facts precluding criminal retrial under Article 394(1)(a) of the Code of Criminal Procedure

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 29 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu (dosar nr. 1114/2006), în temeiul art. 403 alin. (3), raportat la art. 394 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatului I.G., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 37 din 25 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu (modificată în căile de atac ale apelului și recursului), prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că a fost condamnat abuziv și netemeinic, iar faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța de fond a arătat că motivele invocate de petent prin cererea sa nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

S-a reținut că petentul tinde a invoca dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar nu a învederat descoperirea nici unei fapte sau împrejurări noi, ce nu ar fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

S-a arătat că vinovăția sa nu mai poate fi discutată în căile extraordinare de atac, decât strict în limitele motivelor prevăzute de aceste căi.

Împotriva sentinței penale a Tribunalului Giurgiu, a declarat apel condamnatul, solicitând să se dispună achitarea sa întrucât este nevinovat.

Prin decizia penală nr. 541/ A din 19 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul I.G. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că revizuientul condamnat nu a dovedit existența unor fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei și care ar putea conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate în primul ciclu procesual.

Totodată, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond a avut în vedere probele administrate și le-a înlăturat doar pe cele care nu s-au coroborat cu materialul probator.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs revizuientul condamnat, în cuprinsul căruia a arătat că instanțele au pronunțat condamnarea sa pe nedrept, deși probele de la dosar conduc spre ideea că nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de revizuientul condamnat și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actele de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, revizuientul-condamnat a invocat motivele de revizuire prevăzute la pct. 1 lit. a) al textului menționat, dar nu a făcut dovada existenței faptelor și împrejurărilor noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, care ar fi putut determina pronunțarea unei alte soluții.

Pe de altă parte, nici celelalte motive de revizuire cuprinse în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., nu se regăsesc în cauză, astfel că recursul condamnatului-revizuient va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G. împotriva deciziei penale nr. 541/ A din 19 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2006.