Applicability of favorable law amendment post-final judgment in post-conviction execution objection
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the conviction for fraud and the original sentence of three years' imprisonment established by the lower courts, while obliging the appellant to pay state judicial costs of 140 lei. The dispute centered on a post-sentence execution objection filed by the convicted defendant, who argued that a subsequent amendment to the Penal Code increasing the threshold for "consequences of a different nature" in fraud cases constituted a more favorable law that should reduce her penalty below the statutory minimum. The Court held that the principle of applying the most favorable law under Article 13 of the Penal Code is inapplicable to cases already finalized by a definitive judgment, as the execution objection does not permit the re-individualization of the penalty or the re-evaluation of the fact's gravity; furthermore, the legislative amendment modified only the definition of aggravating circumstances without altering the minimum or maximum penalty limits, meaning the imposed sentence remained within legal bounds and did not constitute a valid ground for mitigation under Article 461(d) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 292 C. pen, art. 861 C. pen, art. 146 C. pen, art. 13 C. pen, art. 461 lit. d) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Applicability of favorable law amendment post-final judgment in post-conviction execution objection: Așa cum corect s-a reținut, potrivit art. 13 C. pen., se poate aplica legea mai favorabilă în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj s-a dispus condamnarea printre alții a inculpatei B.M., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)‚ (3) și (5), art. 289, art. 291 și art. 292 C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.
Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpați, a descontopit pedepsele și a constatat grațiată pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatei B.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., iar ca urmare a recontopirii pedepselor inculpatei, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3335 din 17 iunie 2004, a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a desființat decizia Curții de Apel Craiova, a casat hotărârile cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., aplicându-se pentru inculpată dispozițiile art. 64 și 71 C. pen. și au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpată și de condamnatul T.C.
Condamnata B.M. a formulat contestație la executare, invocând concursul de legi în timp, prin care s-au modificat dispozițiile art. 146 C. pen., în sensul că a fost majorat cuantumul pagubei cu consecințe deosebit de grave la peste 2 miliarde lei, în cauză fiind reținută suma de 1.181.100.000 lei cu titlu de pagubă, impunându-se aplicarea legii mai favorabile și drept consecință reducerea pedepsei.
Prin sentința penală nr. 35 din 23 ianuarie 2006, Tribunalul Dolj a respins, ca nefondată, contestația la executare.
Împotriva acestei hotărâri, condamnata a formulat apel reținând motivele din cererea inițială.
Prin decizia penală nr. 114 din 3 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul condamnatei.
Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, de către condamnată, care a cerut casarea hotărârilor ca urmare a admiterii recursului și pe fond aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând cauza, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect s-a reținut, potrivit art. 13 C. pen., se poate aplica legea mai favorabilă în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.
În speță însă, cererea a fost formulată după judecarea definitivă a cauzei, astfel încât nu este posibilă reindividualizarea pedepsei și reevaluarea gravității faptei în raport cu consecințele acesteia stabilite printr-o hotărâre judecătorească, intrată în autoritatea lucrului judecat pe calea unei contestații la executare.
Este știut că, legiuitorul a modificat art. 146 C. pen., privind înțelesul expresiei „consecințe deosebit de grave” nefiind modificate limitele de pedeapsă.
Or, în speță pedeapsa aplicată contestatoarei se circumscrie în limitele speciale minime și maxime prevăzute de C. pen., iar cele invocate de aceasta nu constituie o cauză de micșorare a pedepsei în înțelesul art. 461 lit. d) C. proc. pen.
În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea B.M. împotriva deciziei penale nr. 114 din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2006.