Criminal liability for judicial abuse in civil property partition proceedings: insufficiency of evidence and procedural admissibility of uncharged falsification offenses
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the recusal appeal filed by the complainant, upholding the lower court’s rejection of the criminal complaint and ordering the complainant to pay state judicial costs. The dispute centered on a complaint against a civil judge for alleged abuse of office and intellectual falsification, stemming from the judge’s allocation of a marital home to the complainant’s former spouse during a property partition, where the complainant argued the judge ignored existing evidence. The High Court ruled that the civil judgment had already been upheld on appeal and cassation, establishing that judicial dissatisfaction with a civil outcome does not constitute a criminal offense, and further determined that the newly raised charge of intellectual falsification was inadmissible because it had not been subject to a preliminary prosecutor's complaint as required by procedural law. The decisive legal basis for the dismissal was the absence of elements defining the crime of abuse of office under Article 246 of the Penal Code, combined with the procedural requirement under Articles 275–278 of the Code of Criminal Procedure that criminal complaints against judges must first be processed by the prosecution.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 3859 pct. 17 C. proc. pen, art. 28515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Criminal liability for judicial abuse in civil property partition proceedings: insufficiency of evidence and procedural admissibility of uncharged falsification offenses: Petentul a declarat recurs împotriva sentinței sus-menționate invocând motivul prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., reiterând susținerile formulate la prima instanță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarul C.N. a făcut plângere penală împotriva judecătoarei N.S. de la Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că magistratul nu a ținut cont de probele existente în dosarul civil nr. 8478/2001 al Judecătoriei Brașov, și a atribuit fostei sale soții imobilul în care a locuit în timpul căsătoriei.
Prin rezoluția din 14 martie 2006 în dosarul nr. 14/P/2006 procurorul N.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrata N.S. pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea rezoluției se arată că avându-se în vedere obiectul plângerii, procurorul nu are dreptul de a cenzura soluția adoptată de judecător în dosarele civile privind partajarea unor bunuri, existând căile legale de atac prevăzute de lege pentru reformarea unei astfel de hotărâri.
Se mai arată că din conținutul plângerii petiționarului nu rezultă că judecătorul a comis vreo faptă prevăzută de legea penală nemulțumirile petiționarului cu privire la modul în care a fost soluționată acțiunea de partaj în dosarul respectiv neputând constitui proba și dovada comiterii unei infracțiuni.
Plângerea formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției din 14 martie 2003 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin rezoluția din 26 martie 2006.
Se motivează că din actele premergătoare efectuate de procuror rezultă că în cauză nu s-a comis nici o faptă penală. După respingerea și acestei plângeri petiționarul s-a adresat conform art. 278 C. proc. pen., Curții de Apel Brașov, motivând că magistratul a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, fapte prevăzute de art. 246 C. pen. și 289 C. pen. astfel că greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 29/ P din 8 mai 2006, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.N., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat cu suma de 50 lei.
Se motivează că în dosarul civil instanțele de control judiciar au respins apelul și recursul petiționarului împotriva sentinței pronunțată de magistratul reclamat în mod corect plângerea formulată de petiționar fiind nefondată.
Referitor la infracțiunea de fals intelectual s-a arătat că nu poate face obiectul verificării rezoluției procurorului avându-se în vedere că petiționarul nu s-a plâns organelor de urmărire penală pentru această infracțiune.
Petentul a declarat recurs împotriva sentinței sus-menționate invocând motivul prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., reiterând susținerile formulate la prima instanță.
Recursul declarat este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că corect instanța a considerat ca soluția pronunțată de magistratul reclamat în cauza civilă este corectă, fiind confirmată în apel și recurs.
Totodată, nu s-a constatat că magistratul cu bună știință și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cauzând vătămări intereselor petiționarului iar în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual de asemenea corect nu a fost examinată de prima instanță, din moment ce a fost reclamată pentru prima dată la instanță fără să fie făcut obiectul plângerii la parchet conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente recursul petiționarului împotriva sentinței menționate este nefondat urmând a se respinge, ca atare, conform art. 28515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul petiționar va fi obligat conform art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 23/F din 8 mai 2006 a Curții de Apel Brașov.
Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 60 lei
cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.