Municipal land administration rights and material jurisdiction of administrative courts under HG 834/1991 and Law 215/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 297 din 13 mai 2005 pronunțată în dosar nr. 2704/2004 al Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Suceava împotriva pârâtei SC P. SA Suceava pentru constatarea dreptului de administrare asupra terenurilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei de constatare a dreptului său de administrare asupra terenurilor precizate în acțiune este nefondată întrucât până la soluționarea cererii de atestare a dreptului de proprietate formulată de pârâtă în temeiul H.G. nr. 834/1991, societatea își păstrează dreptul de administrare cu privire la terenurile pe care sunt amplasate construcțiile asupra cărora are un drept de proprietate.

În consecință, deoarece reclamantul nu a făcut dovada faptului că terenurile au fost disponibilizate în temeiul art. 1 și 4 din actul normativ invocat, ca urmare a neatestării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, aceasta păstrează dreptul de administrare conform H.G. nr. 834/1991 aplicabil în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, astfel cum în mod eronat susține reclamantul.

Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii tribunalului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 84 din 5 octombrie 2005 pronunțată în dosar nr. 2537/2005 al Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar a respins criticile formulate constând în aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834/1991 conform cărora terenurile disponibilizate care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru societatea comercială proprietara construcțiilor situate pe aceste terenuri, aparțin domeniului privat al unității administrativ teritoriale, cu motivarea că pârâta urmează a primi certificat de atestare a dreptului de proprietate. Prin urmare, până la eliberarea acestui act, reclamantul este titularul dreptului de administrare asupra terenurilor în litigiu conform art. 10 din Legea nr. 215/2001.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta invocă faptul că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834/1991 care îi conferă un drept de administrare asupra terenurilor care nu au făcut obiectul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În consecință, întrucât pârâta SC P. SA Suceava nu a determinat terenurile necesare realizării obiectului său de activitate, conform art. 1 din actul normativ invocat, și nu a obținut acest certificat rezultă că asupra terenurilor în litigiu are un drept de administrare, titularul dreptului de proprietate fiind Statul Român potrivit extraselor de carte funciară existente la dosar.

Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispozițiilor art. 1 și 4 din H.G. nr. 834/1991, art. 2 lit. d), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea constată că este întemeiat admițându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, reiese că drepturile litigioase se circumscriu sferei contenciosului administrativ, întrucât, reclamantul Municipiul Suceava solicită a se constata existența dreptului de administrare asupra unor terenuri aflate în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, invocând în drept dispozițiile H.G. nr. 834/1991.

Deși instanțele rețin în mod corect incidența în speță a acestui act normativ, precum și a art. 10 din Legea nr. 215/2001 soluționează cauza ca fiind un litigiu comercial și nu de contencios administrativ, încălcând astfel normele de competență materială, împrejurare ce atrage casarea conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De asemenea, în privința fondului nejustificat au apreciat atât tribunalul cât și instanța de apel că pârâta SC P. SA Suceava urmează să obțină certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, și prin urmare cererea reclamantului este nefondată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada demarării acestei proceduri conform art. 1 din H.G. nr. 834/1991.

În concluzie, reținând că ambele instanțe calificând greșit natura litigiului și neobservând că incidența dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 și Legea nr. 215/2001 determină competența materială a instanței de contencios administrativ, Curtea va admite recursul reclamantului cu consecința casării hotărârilor și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, ca instanță de contencios administrativ.

Cu prilejul rejudecării vor fi administrate toate probele necesare pentru a se verifica dacă pârâta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se află amplasate construcțiile sale și în consecință, dacă și în ce măsură unele terenuri au fost disponibilizate, conform art. 4 din H.G. nr. 834/1991.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Suceava, casează decizia nr. 84 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal și sentința civilă nr. 297 din 13 mai 2005 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava ca instanță de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2006.