Mortgage cancellation after debt settlement and jurisdictional limits for non-evaluable commercial claims

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr. 615/ Com din 1 martie 2004 pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Ș.C. a chemat în judecată pe pârâta C.B. SA Suceava solicitând ca prin sentință să se dispună radierea ipotecii nr. 9165 din 9 mai 1995 instituită asupra apartamentului nr. 9 str. Alexandru cel Bun, proprietatea reclamantei, precum și radierea comandamentului nr. 666/1997 emis de Tribunalul Suceava, deoarece creditul pentru care reclamanta a încheiat contractul de garanție imobiliară a fost achitat, în întregime.

Cererea reclamantei a fost admisă și în consecință, prin sentința civilă nr. 2027 din 25 octombrie 2004, s-a dispus radierea ipotecii instituită asupra apartamentului precum și radierea comandamentului.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 24 din 16 martie 2005, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că din sentința nr. 197 din 24 februarie 2000 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă rezultă că debitul a fost achitat și cererea de executare silită asupra ipotecii a fost respinsă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 24/2005 criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului cu consecința menținerii ipotecii asupra imobilului înscris în CF a Com. Cad. Suceava pentru continuarea executării silite imobiliare și recuperarea integrală a creanței băncii, conform sentinței civile nr. 86 din 24 ianuarie 2002.

În motivarea recursului se susține, în esență, că obligația SC L.I. SRL Suceava, de restituire a creditului, nu a fost stinsă prin plată, cum eronat se reține în decizia atacată.

Executarea silită imobiliară a fost inițiată de către bancă în baza unui titlu executoriu legal constituit, sentința civilă nr. 86 din 24 ianuarie 2002, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 9253/2000 și nu a sentinței civile nr. 197 din 24 februarie 2000 cum eronat reține decizia nr. 24 din 16 martie 2005.

Prin sentința civilă nr. 86 din 24 ianuarie 2002, Tribunalul Suceava a admis cererea băncii și a obligat pârâtele SC L.I. SRL Suceava și Ș.C. să achite băncii suma de 19.953.728 lei. În baza acestei sentințe irevocabile banca a inițiat procedura executării silite imobiliare pentru recuperarea sumei de 19.953.728 lei.

Reclamanta a mai invocat și un motiv de recurs, de ordine publică, referitor la competența materială a instanței de a soluționa cauza în fond, și anume judecătoria și nu tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc. civ., raportat la data introducerii acțiunii 1 martie 2004, solicitând casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei la instanța competentă, judecătoria, pentru rejudecare.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs, constată că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță, în materie comercială, cererile al căror obiect este neevaluabil în bani și în consecință cererea reclamantei a fost legal soluționată în fond de tribunal.

Referitor la fondul cauzei, se constată că prin sentința civilă nr. 197 din 24 februarie 2002 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis opoziția formulată de debitoarea SC L.I. SRL și s-a respins cererea de executare silită imobiliară, ca nefondată.

În practicaua acestei sentințe s-au consemnat concluziile reprezentantului creditoarei C.B. SA Suceava în sensul admiterii opoziției deoarece debitul a fost achitat.

Astfel fiind, în mod legal, tribunalul și curtea de apel au dispus și respectiv menținut radierea ipotecii instituită asupra apartamentului proprietatea reclamantei, prin contractul de ipotecă accesoriu contractului de împrumut.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Maramureș prin lichidator SC B.C.A. SA împotriva deciziei nr. 24 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.