Real estate reclamation: material jurisdiction threshold and remand for competent first instance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiffs' appeal and remanded the case for judgment by the Constanța District Court in the first instance, thereby vacating the Tribunal's judgment and the Court of Appeal's decision. The dispute involved a real estate reclamation action for a 300 m² plot of land, which was valued at 280 million lei at the time of filing. The appellate courts had previously ruled on the merits, rejecting the claim, but the High Court determined that this violated material jurisdiction rules under Article 304(3) of the Code of Civil Procedure and Article 2(1)(b) as amended by Law No. 219/2005; because the value of the object (280 million lei) was below the 1 billion lei threshold for Tribunal jurisdiction, the matter fell within the exclusive competence of the District Court, necessitating a new trial by the correct lower instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ; Real estate reclamation: material jurisdiction threshold and remand for competent first instance: Or, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, tribunale judecă, în primă, instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2004, reclamanții S.S. și S.I. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Eforie cerând să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp teren lotul nr. 543, invocând drept temei juridic al cererii dispozițiile art. 480 - 481 C. civ.
Prin sentința civilă nr.6707/28 iunie 2004, Judecătoria Constanța a respins acțiunea ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamanții își pot valorifica pretențiile numai în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr,1439/C/21 decembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, a respins apelul declarat de reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, recurs care în baza art. II alin. (1)-(4) din Legea nr. 219/2005 a fost scos de pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și trimis spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța.
Prin decizia civilă nr. 493/C din 5 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia dată în apel și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Prin sentința civilă nr. 193 din 26 ianuarie 2006, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.
în motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au investit instanța cu judecata unei cereri în procedura de drept, respectiv cu judecata unei acțiuni în revendicare imobiliară (teren evaluat la data de 22 aprilie 2004 la suma de 280 milioane lei), întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 C. civ.
Ca urmare a constatării faptului că terenul este ocupat în întregime pe vechiul amplasament de un bloc de locuințe, reținând și faptul că reclamanții nu au formulat și o cerere în despăgubire, instanța a constatat că acțiunea dedusă judecății nu poate fi primită.
Prin decizia civilă nr. 105/C din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 22 noiembrie 2006, Înalta Curte a pus în discuție ca motiv de ordine publică motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Analizând recursul, înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, prin dispozițiile Legii nr. 219/2005, act normativ care a intrat în vigoare la data de 14 iunie 2005, au fost modificate dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești și a fost restituit principiul proximității în soluționarea căilor de atac.
Or, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, tribunale judecă, în primă, instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară.
În speță însă, obiectul cererii deduse judecății a fost evaluat la suma de 280 milioane lei, caz în care, competența materială de a judeca pricina, în primă instanță, revenea judecătoriei, ca instanță de drept comun, iar apelul sau, după caz, recursul urmează să se judece de instanța ierarhic superioară judecătoriei.
Așa fiind, cum în primă instanță și pe cale de consecință, în apel, hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea normelor care reglementează competența materială a instanțelor judecătorești, în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamanți, a casa hotărârile judecătorești date în cel de-al doilea ciclu personal și a trimite cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Constanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții S.S. și S.I. împotriva deciziei nr. 105/C din 7 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Casează decizia precum și sentința civilă nr. 193 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Constanța și trimite cauza spre soluționare, în primă instanță, la Judecătoria Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2006