Supplementary indemnity under the 10/2001 repatriation law after partial compensation under the 112/1995 law; evidentiary deficiencies in administrative filings curable in judicial proceedings.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Mayor of Timișoara's appeal, upholding the lower courts' decision that annulled the Mayor's 2004 administrative order refusing compensation and obligated the Mayor to issue a new order granting damages for half of a nationalized property, conditional on the return of previously paid restitution amounts updated for inflation. The dispute concerned a successor to a pre-nationalization owner who had previously received partial compensation under Law 112/1995 and subsequently claimed additional compensation under Law 10/2001, which the Mayor rejected alleging failure to submit required documentary evidence within the statutory administrative deadline. The court held that the judicial review of administrative refusals is not limited to formal compliance at the time of filing; the claimant's legal status and property right were already established by a res judicata civil judgment from 1997, and the claimant's right to cure evidentiary deficiencies in the judicial phase prevails over the expiration of administrative submission deadlines, ensuring the right to a fair trial under Article 6 of the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Supplementary indemnity under the 10/2001 repatriation law after partial compensation under the 112/1995 law; evidentiary deficiencies in administrative filings curable in judicial proceedings: The dispute concerned a successor to a pre-nationalization owner who had previously received partial compensation under Law 112/1995 and subsequently claimed additional compensation under Law 10/2001, which the Mayor rejected alleging failure to submit required documentary evidence within the statutory administrative deadline. The court held that the judicial review of administrative refusals is not limited to formal compliance at the time of filing; the claimant's legal status and property right were already established by a res judicata civil judgment from 1997, and the claimant's right to cure evidentiary deficiencies in the judicial phase prevails over the expiration of administrative submission deadlines, ensuring the right to a fair trial under Article 6 of the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub nr. 1485 din 8 februarie 2005 pe rolul Tribunalului Timișoara, contestatorul W.S.G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Timișoara anularea Dispoziției nr. 2675 din 29 decembrie 2004 și emiterea unei noi dispoziții de obligare a primarului la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Timișoara, înscris in C.F. 605 Timișoara, nr.top 48.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că a primit despăgubiri pentru imobilul menționat mai sus în baza Legii 112/1995, astfel că este îndreptățit să primească în completare despăgubiri și în baza Legii 10/2005.
Fiind astfel investit, Tribunalul Timișoara prin sentința civilă nr. 2872 din 5 decembrie 2005 a admis contestația formulată de reclamantul W.S.G. în sensul ca a dispus anularea dispoziției nr. 2675 din 29 decembrie 2004 emisa de Primarul Municipiului Timișoara si 1-a obligat pe acesta la emiterea unei noi dispoziții în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul în litigiu, pentru suma de 9.359.038.313 lei vechi condiționat de restituirea sumei acordată în baza Legii 112/1995, respectiv suma de 69.717.360 lei vechi actualizată cu indicele inflației.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul este moștenitorul legal al defunctei W.W.P., fostă proprietară tabulară a cotei de ½ din imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F nr. 605 Timișoara, imobil ce a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950.
Prin hotărârea nr. 824 din 11 septembrie 1997 Consiliul Județean Timiș, Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii 112/1995 i s-au acordat reclamantului, despăgubiri pentru cota de ½ din imobil ,în cuantum de 69.717.360 lei.
Prin dispoziția nr. 2675 din 29 decembrie 2004, emisa de Primarul Municipiului Timișoara s-a respins notificarea formulată de reclamant prin care a solicitat restituirea în natura a cotei din imobil la care este îndreptățit, cerere modificata ulterior în condițiile art. 19 din Legea 10/2001 , prin solicitarea de despăgubiri prin echivalent în completarea despăgubirilor primite anterior, respingere motivata de faptul că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate si a calității de persoana îndreptățită.
S-a constatat ca dispoziția emisă de primar este nelegală având în vedere tot probatoriul administrat în cauză, reclamantul făcând pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și că acesta era îndreptățit să primească despăgubiri în completare, în raport de disp. art. 19 din Legea 10/2001.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia nr. 98 din 21 martie 2006 a respins apelul Primarului Municipiului Timișoara.
Împotriva acestei din urma hotărâri, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține, astfel, în esență, că hotărârile pronunțate sunt greșite, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat și a calității de persoană îndreptățite conform Legii 10/2001.
Pe de altă parte s-a susținut că prin adresele D06X1-3851 din 28 iunie 2002 și D06X1/3581/601 din 6 ianuarie 2003 s-a solicitat depunerea următoarelor acte: acte de identitate în copie legalizată, împuternicire mandat în original, certificat de moștenitor, sau de calitate de moștenitor, declarație autentică dată pe propria răspundere din care sa rezulte că a beneficiat sau nu de despăgubiri, potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, solicitarea de a lua legătura cu instituția notificata pentru întocmirea procesului verbal la fata locului si alte precizări, documente ce nu au fost depuse în termenul prevăzut de procedura administrativă obligatorie.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele deduse instanței, rezulta ca prin sentința civila nr. 3506 din 6 martie 1997, irevocabila, pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a dispus obligarea Comisiei județene de aplicare a prevederilor Legii 112/1995, să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului W.S.G. La aceasta dată, existând autoritate de lucru judecat cu privire la calitatea de persoană îndreptățită în persoana reclamantului, acesta făcând dovada calității de moștenitor al proprietarului înscris în C.F. 605 Timișoara si al dreptului de proprietate asupra imobilului din Timișoara.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului, cu privire la inexistenta actelor la dosarul său, anexate notificărilor, având in vedere ca acestea au fost depuse in fața instanțelor judecătorești, întrucât instanța nu poate nesocoti chiar probele administrate direct in faza judecații de către instanță chiar dacă recurentul nu a avut la dispoziție aceste dovezi și nu i se poate imputa că a pronunțat o soluție greșită.
Controlul judiciar asupra deciziilor de respingere a notificării nu este limitat numai in stabili doar condițiile de forma si de fond la data depunerii notificării si respectiv emiterii deciziei/dispoziției.
Instanța judecătoreasca are plenitudine de jurisdicție și poate administra orice mijloc de proba in condițiile legii in materia reglementata de Legea nr. 10/2001, obligația de depunere a actelor doveditoare odată cu notificarea sau in termenul prevăzut de lege(art. 22 din Legea 10/2001), nu are ca efect stingerea dreptului material.
Pe de altă parte, persoana îndreptățită poate complini lipsurile de probațiune in fața instanțelor judecătorești, drept care deriva din necesitatea asigurării unui proces echitabil, cu toate garanțiile procesuale pe care o procedura judiciara le antrenează și care implică între altele, dreptul la apărare, dreptul de a administra probe, etc, exigențe ce decurg din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor omului, la care România este parte în baza Legii 30/1994.
De altfel, acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative prevăzută Titlul VII din Legea 247/2005, și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 așa încât conform art. 16 , decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori.
Ca atare, pentru considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat si în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 98 din 21 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2006.