Interest on social security reserve funds and procedural standing of national vs. county health insurance houses

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la 6 aprilie 2000, reclamanta C.N.A.S. (C.N.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 218.158.813.000 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că, în respectarea dispozițiilor legale, reclamanta a efectuat toate operațiunile de încasări și plăți aferente bugetului de asigurări sociale de sănătate prin trezoreria generală a statului. Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 119/1999, sumele reprezentând fondul de rezervă, fondul de redistribuire și eventualele disponibilități aferente cheltuielilor proprii de administrare și funcționare ale C.N.A.S. sunt purtătoare de dobândă. Nivelul dobânzii se stabilește și se plătește de Ministerul Finanțelor Publice care nu și-a îndeplinit această obligație corespunzător anului fiscal 1999.

După un prim ciclu procesual, în care instanțele de fond au respins acțiunea ca neîntemeiată iar instanța de recurs a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare în primă instanță, prin sentința civilă nr. 363 din 13 aprilie 2004 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză și limitele obiectului cererii astfel cum a fost fixat de către reclamantă.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1407 A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția VII-a civilă și litigii de muncă.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat în intervalul de timp pentru care reclamanta a solicitat dobânda aferentă disponibilităților C.N.A.S., casele de asigurări de sănătate și Casa Municipiului București nu aveau personalitate juridică. Ulterior perioadei în litigiu a fost acordată personalitate juridică caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București, aceleași dispoziții fiind aplicabile și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cât și C.A.S.T.

Prima instanță a respectat prevederile art. 129 C. proc. civ., hotărând exclusiv asupra obiectului cererii reclamantei. De asemenea, instanța a avut în vedere convenția părților și a apreciat corect momentul la care și-a produs efectele.

Pentru efectuarea expertizei nu era necesară o lucrare la fața locului, cu convocarea părților, astfel încât raportul de expertiză nu este lovit de nulitate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

În mod greșit a considerat instanța de apel că reclamanta are calitate procesuală cu motivarea că în perioada 1 iulie 1999-31 decembrie 1999 erau în vigoare dispozițiile art. 62 din Legea nr. 145/1997. Instanța avea obligația să analizeze problema calității procesuale a reclamantei coroborând dispozițiile legale enunțate cu cele ale art. 2 din O.U.G. nr. 119/1999.

Aveau calitate procesuală în cauză numai casele de sănătate județene.

Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, pronunțându-se și cu privire la disponibilitățile C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.A.S.T. Reclamanta nu a solicitat și dobânzi cuvenite C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.A.S.T.

Hotărârile se întemeiază pe un raport de expertiză lovit de nulitate deoarece au fost încălcate prevederile art. 208 C. proc. civ. Expertul a convocat Ministerul Finanțelor Publice pentru data de 18 iunie 2003 dar la 12 iunie 2003 judecata cauzei a fost suspendată. Ulterior, ministerul nu a mai fost convocat.

Ambele hotărâri au nesocotit prevederile art. 315 C. proc. civ. iar hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În mod greșit a fost omologat raportul de expertiză în varianta a doua. Simpla constatare a curții de apel în sensul că instanța de fond a apreciat corect că, convenția prin care s-a stabilit nivelul dobânzilor și-a produs efectele din 1 decembrie 1999, motiv pentru care pentru perioada anterioară încheierii, dobânda era de 35% pe an echivalează cu o nemotivare. Ambele instanțe și-au întemeiat hotărârile pe un raport de expertiză ale cărui obiective au răspuns numai în parte deciziei de casare.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, instanțele de fond pronunțând soluții legale și temeinice.

Analizând hotărârea instanței de apel prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în primă instanță, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

1. În considerentele deciziei date în recurs, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, s-a arătat că în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 119/1999, sumele reprezentând fondul de rezervă, fondul de redistribuire și eventualele disponibilități aferente cheltuielilor proprii de administrare și funcționare al C.N.A.S. sunt purtătoare de dobândă.

De asemenea, s-a dispus ca instanțele de trimitere să administreze proba cu expertiză contabilă pentru stabilirea certă a cuantumului dobânzilor datorate reclamantei.

Așadar, în condițiile art. 315 C. proc. civ., problema de drept privitoare la calitatea procesuală activă a fost statuată în mod irevocabil prin această decizie;

2. Instanțele nu au acordat mai mult decât s-a cerut.

C.N.A.S. are rolul de a asigura coordonarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Conform art. 52 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care a abrogat O.U.G. nr. 119/1999, C.N.A.S. asigură organizarea și monitorizarea programelor naționale de sănătate cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, având următoarele atribuții:

a) implementează programele naționale de sănătate cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, conform strategiei aprobate de Ministerul Sănătății Publice;

b) răspunde de asigurarea, urmărirea și controlul fondurilor alocate pentru derularea programelor și subprogramelor de sănătate cu scop curativ, precum și de monitorizarea, controlul și analiza indicatorilor fizici și de eficiență, prin intermediul caselor de asigurări de sănătate județene;

c) transmite Agenției Naționale pentru Programe de Sănătate, trimestrial, anual și ori de câte ori este nevoie, analiza modului în care au fost derulate programele naționale de sănătate cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

La rândul său, art. 57 din lege prevede că Ministerul Sănătății Publice, respectiv C.N.A.S., asigură fondurile pentru finanțarea programelor naționale de sănătate, respectiv a subprogramelor, pe baza cererilor fundamentate ale ordonatorilor de credite secundari și terțiari, care vor solicita finanțarea în funcție de realizarea indicatorilor.

Așadar, reclamanta putea solicita suma pe care au acordat-o instanțele de fond, neputând fi primită critica în sensul că s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut;

3. În mod corect a apreciat instanța de apel legalitatea raportului de expertiză contabilă, în condițiile necitării Ministerului Finanțelor Publice.

Nu au fost nesocotite prevederile art. 208 C. proc. civ., câtă vreme nu s-a probat faptul că expertul ar fi avut nevoie, pentru efectuarea lucrării, de o deplasare la fața locului pe care să o fi făcut-o;

4. Instanțele de trimitere nu au încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ.

Instanța de recurs a dispus casarea pentru completarea probatoriului, stabilind necesitatea efectuării unei expertize contabile. Or, la darea soluției după casare au fost avute în vedere concluziile expertului contabil;

5. Hotărârea instanței de apel este motivată, din considerente rezultând aspectele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorilor. S-a răspuns tuturor motivelor de apel, nemulțumirea apelantei față de soluția dată căii de atac exercitate nejustificând susținerea privitoare la nemotivare.

Criticând faptul că expertul a răspuns doar în parte obiectivelor stabilite, recurentul formulează în realitate critici în privința probelor, ceea ce nu poate fi primit în etapa recursului.

Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că instanțele de fond au pronunțat soluții legale, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1407 A din 9 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.