Jurisdictional declination for restitution of confiscated precious metals under 5 billion lei threshold per Law No. 219/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 3 decembrie 2003, reclamanta R.E. a solicitat, în contradictoriu cu B.N.R., B.N.R., sucursala Constanța, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea unor bijuterii din aur sau plata contravalorii lor, conform prețului de referință al B.N.R. la data executării efective a hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că bijuteriile, moștenire de familie, au fost confiscate prin Ordonanța de încetare a procesului penal din dosarul nr. 378/1959 al Procuraturii Lipova, reg. Bant, dată în aplicarea Legi nr. 284/1947 pentru cedarea către B.N.R. a aurului, valutelor efective și a altor mijloace de plată străine.

Reclamanta a arătat că, supusă presiunilor și abuzurilor Miliției de la acea vreme, a fost obligată să scrie un denunț în care să indice locul unde au fost ascunse bijuteriile. Găsindu-se bunurile și confiscându-se, procesul penal pornit împotriva reclamantei a încetat.

Prin sentința nr. 3135 pronunțată la 28 martie 2005, Judecătoria Constanța a reținut dreptul reclamantei la restituirea bijuteriilor și constatând incidența O.U.G. nr. 190/2000, completată prin Legea nr. 591/2004 a obligat B.N.R. să restituie reclamantei obiectele din aur, iar Statul Român a fost obligat să plătească reclamantei contravaloarea cantității de 3939,66 gr. aur fin, 128,54 gr. argint fin și 2,56 gr. platină fină, precum și suma de 41.203.255,13 lei reprezentând valoarea pietrelor prețioase și semiprețioase confiscate.

Prin decizia nr. 752 din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Constanța a respins apelul declarat împotriva sentinței de mai sus de S.M. și S.C. pentru lipsa calității procesuale active și, constatând că, față de valoarea obiectului cererii, competența în soluționarea cauzei revine tribunalului în primă instanță, a anulat sentința și a reținut cauza pentru judecata pe fond.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1846 din 25 septembrie 2006, a dispus restituirea către reclamantă a bijuteriilor care se regăsesc în gestiunea B.N.R., precum și plata contravalorii aurului fin, a argintului fin, a platinei fine și a pietrelor prețioase și semiprețioase confiscate.

Cererea de intervenție formulată de S.M. și S.C. a fost respinsă ca tardivă.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 30/C din 24 ianuarie 2007, a admis apelurile formulate de intervenientele S.M., S.C. și B.N.R., sucursala Constanța, a admis excepția necompetenței materiale și, anulând sentința Tribunalului Constanța, a trimis cauza Judecătoriei Constanța pentru competentă soluționare în primă instanță.

Intervenientele S.M. și S.C. au declarat recurs împotriva acestei decizii.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 6226/36/2006.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2007, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe aspectul ce vizează necompetența materială de a soluționa recursul în raport cu prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005.

Asupra excepției de necompetență materială Înalta Curte constată cele ce succed:

Prima instanță a fost învestită cu o acțiune în revendicare mobiliară, valoarea totală a bunurilor precizată de reclamantă fiind de 1.575.855.418 lei plus 41.203.255 lei, adică sub 5 miliarde lei.

Potrivit normelor de competență prevăzute în Codul de procedură civilă, în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalelor prin art. 2 pct. 2 C. proc. civ., se judecau de curțile de apel, iar recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de curțile de apel se judecau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 4 pct. 1 și art. 299 C. proc. civ.

Prin modificările aduse art. 2 pct. 1 lit. b), art. 3 pct. 3, art. 2821 alin. (1) și art. 299 alin. (1) și (2) din același cod prin Legea nr. 219/2005, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei inclusiv, precum și în anumite litigii expres prevăzute de lege, competența soluționării recursului aparține curților de apel.

În competența instanței supreme intră numai recursurile declarate în sfera litigiilor evaluabile bănește al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei.

Dispozițiile modificatoare sunt de imediată aplicare, conform art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, care prevede că „procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii”.

Față de dinamica legislativă în materia examinată, soluționarea recursului de față aparține Curții de Apel Constanța, în favoarea căreia se va declina competența.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină în favoarea Curții de Apel Constanța competența soluționării recursului declarat de S.M. și S.C. împotriva deciziei nr. 30/C din 24 ianuarie 2007 pronunțată, ca instanță de apel, de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2007.