Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4872/2007 AI generated

Discretionary judicial review of readmission-based restrictions on free movement: proportionality test under Art. 38(a) Law No. 248/2005

Case Number Decizia nr. 4872/2007
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, leaving the lower courts' decisions in force, which had rejected the Directorate General of Passports' request to restrict the respondent's right to free movement within the European Union for up to three years. The dispute concerned a civil action by the passport authority seeking to impose a re-entry ban based on the respondent's readmission from Italy under a bilateral agreement, with the appellate argument that the readmission itself constituted a sufficient and uncensored legal basis for the restriction. The Supreme Court ruled against the appellant, interpreting Article 38(a) of Law No. 248/2005 as conferring discretionary power rather than an obligation, thereby requiring the lower instance to assess the underlying facts and the proportionality of the measure; the court affirmed the lower instances' finding that the initial return was legally invalid because the respondent was actually in legal residence in the other state, making the restrictive measure unfounded.

Legislator headnote

AI generated

art. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Discretionary judicial review of readmission-based restrictions on free movement: proportionality test under Art. 38(a) Law No. 248/2005: The dispute concerned a civil action by the passport authority seeking to impose a re-entry ban based on the respondent's readmission from Italy under a bilateral agreement, with the appellate argument that the readmission itself constituted a sufficient and uncensored legal basis for the restriction. The Supreme Court ruled against the appellant, interpreting Article 38(a) of Law No. 248/2005 as conferring discretionary power rather than an obligation, thereby requiring the lower instance to assess the underlying facts and the proportionality of the measure; the court affirmed the lower instances' finding that the initial return was legally invalid because the respondent was actually in legal residence in the other state, making the restrictive measure unfounded.

Keywords

AI generated
restriction of free movement judicial review residence status right of return European passport proportionality test
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Provision cited as the procedural basis for dismissing the appeal as unfounded in the operative part of the decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 28 august 2006 DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE a solicitat Tribunalului Harghita să dispună restrângerea exercitării de către P.V. a dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâta a fost returnată din Italia la data de 12 mai 2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, măsură care, până la data aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3065 din 7 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin deciziei nr. 210/A din 13 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Reclamanta a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul nu este fondat.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație.

Asemenea susținere nu este corectă prin ea însăși.

Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate (s.n) fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

Posibilitatea, iar nu obligativitatea, stipulată prin lege obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.

Tocmai în concordanță cu considerentele de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind pe bază de probe că pârâta a fost returnată din Italia, dar fapta care a determinat returnarea a avut numai aparență de ilegalitate pentru că, în realitate, pârâta se afla pe deplin legal pe teritoriul Italiei.

Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 210/A din 13 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2007.