Land Registry Presumption vs. Municipal Public Domain Claim in Post-Nationalization Property Restitution

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 2320 din 14 martie 2003 contestatorii M.A., S.I., O.G. și O.M. au solicitat anularea dispoziției nr. 54 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul comunei Sângeorgiu de Mureș prin care li s-a respins notificarea prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului „Hotel Pavilion Tratament”, compus din 12 camere, grup sanitar, bucătării și terenul aferent în suprafață de 400 mp, cuprins în C.F. nr. 521/II Sângeorgiu de Mureș, transcris în C.F. nr. 1034/II Sângeorgiu de Mureș.

În motivarea contestației s-a arătat că imobilul solicitat a fost proprietatea soților F.I. și F.M., născută O., ai căror nepoți sunt contestatorii și a fost trecut în proprietatea statului fără titlu.

Prin sentința civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis contestația, s-a dispus anularea deciziei atacate și restituirea în natură către contestatori a imobilului „Hotel Pavilion Tratament”, construcție și teren aferent de 400 mp. înscris în C.F. nr. 521/II Sângeorgiu de Mureș, în prezent C.F. 4089, nr. top 530/1/2/2/2 situat în comuna Sângeorgiu de Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că solicitanții contestatori au făcut dovada calității de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari și au efectuat procedura prealabilă cerută imperativ de Legea nr. 10/2001, respectiv termenele prevăzute de acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și în consecință respingerea contestației pronunțată în cauză, susținându-se că imobilul în litigiu face parte din incinta Băilor Sărate și deci intră sub incidența art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că Băile Sărate Sângeorgiu de Mureș au fost naționalizate în anul 1948 iar contractul de vânzare-cumpărare dintre M.M. și F.I. a fost încheiat în anul 1957, invocându-se și dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 față de care cererea contestatorilor care a fost introdusă la tribunal la data de 23 aprilie 2003 este prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 139/A din 14 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că reclamanții au respectat termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 în toate demersurile făcute de ei și că pârâta nu a depus documente din care să rezulte că imobilul se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând, în esență, că în mod greșit s-a procedat la restituirea în natură a imobilului, în condițiile în care acesta aparține domeniului public de interes local iar prin actele prezentate, contestatorii nu au reușit să facă dovada calității lor de persoane îndreptățite.

Prin decizia nr. 6397 din 6 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de proprietate intelectuală s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru respingerea apelului.

În considerentele deciziei de casare s-a reținut că în speță nu s-a administrat nicio probă care să ateste calitatea reclamanților de moștenitori ai defuncților F.I. și F.M., că din probele administrate nu rezultă modalitatea în care imobilul a fost trecut în proprietatea statului și dacă la data preluării –cu sau fără titlu- pretinșii autorii ai reclamanților mai dețineau proprietatea acestora.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 14/2006/C și s-a administrat proba cu acte, emanate de la părți și de la entități locale și naționale.

Prin decizia civilă nr. 154/A din 4 iunie 2006 pronunțată de această instanță s-a respins ca nefondat apelul declarat de primăria comunei Sângeorgiu de Mureș împotriva sentinței civile nr. 483/2003 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2320/2003.

În motivarea acestei decizii, s-au reținut, în esență, următoarele: față de înscrierile făcute în C.F. rezultă că numiții F.I. și F.M., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza unui contract de vânzare-cumpărare în anul 1957, aceste înscrieri fiind opozabile tuturor, inclusiv apelantei, atâta timp cât înscrierile respective nu au fost rectificate sau modificate, iar pe de altă parte apelanta nu a făcut dovada că deține un titlu valabil asupra acestui imobil.

S-a mai reținut că din actele de stare civilă depuse de contestatori rezultă calitatea de moștenitori a acestora după cei doi defuncți care au figurat în C.F. ca proprietari ai imobilului și ca atare contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite în sensul prevederilor art. 4, respectiv art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Față de critica formulată de apelantă vizând faptul că dispoziția nu a fost contestată în termenul de prescripție prevăzut de art. 46 alin. (59 din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 45 alin. (5)], instanța a reținut că acest termen de prescripție este aplicabil acțiunilor în constatarea nulității actelor de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, iar în prezenta cauză instanța a fost investită cu o contestație formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș prin Primar, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și a dispune respingerea contestației formulată în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că atât instanța de apel cât și cea de fond, au făcut o apreciere eronată a copiei fidele a C.F. nr. 1034 Sângeorgiu de Mureș, reținând că proprietarii deposedați ai imobilului ar fi numiții F.I. și F.M., iar soluția dată este total greșită, bazată pe o motivare contradictorie și dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, de măsurile reparatorii neputând beneficia și moștenitorii unor persoane care nu pot fi considerate persoane deposedate.

Intimatul reclamant M.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

În considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă, recursul poate fi promovat când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În susținerea acestui motiv de recurs recurenta a invocat interpretarea eronată a unora din probele administrate în cauză- respectiv foaia de C.F. ceea ce reprezintă însă un eventual motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Considerentele deciziei recurate permit să se constate că elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în cauză, iar legea aplicabilă speței nr. 10/2001 nu a fost încălcată în litera și spiritul ei, nu a fost interpretată eronat și nici aplicată greșită astfel că în cauză nu-și găsesc incidența prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la problematica de fond, trebuie menționat că în regimul de carte funciară, cum este cazul în speță, înscrierea în cartea funciară are efect constitutiv de drepturi reale.

Atât prin dispozițiile anterioare ale Decretului-lege nr. 115/1938, cât și prin cele actuale ale Legii nr. 7/1997, s-a prevăzut expres că dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul acesteia, înscrierile în cartea funciară fiind opozabile terților.

În cauză, din mențiunile făcute în cartea funciară, a rezultat că s-a înscris dreptul de proprietate al numiților F.I. și F.M. în anul 1957, înscrieri care nu au fost rectificate sau modificate.

Nu poate fi primită nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în considerentele deciziei pronunțate în apel fiind prezentate în mod corect și judicios atât situația de fapt cât și corelarea cu dispozițiile legale aplicabile.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, prin Primar împotriva deciziei nr. 154/A din 4 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.