Restitution claim barred by peremptory notification deadline; appeal quashed as unfounded.

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele,

Prin sentința civilă nr. 876 din 18 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G.G. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța având ca obiect contestația împotriva dispoziției nr. 3864/2005 emisă de pârât.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția contestată, în mod corect s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantă prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, întrucât această cerere a fost depusă la data de 6 septembrie 2005, cu mult după data de 14 februarie 2002 când a expirat termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta G.G. susținând că Legea nr. 247/2005 a realizat o repunere în termen pentru formularea notificărilor și în aceste condiții sentința este nelegală.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 335 C din 22 noiembrie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că Legea nr. 247/2005 nu a prelungit termenul de depunere a notificării, conținutul art. 21 alin. (1) devenind art. 22 alin. (1) fără nici o modificare.

Art. 22 din Legea 10/2001 modificată prevede că notificarea se va formula în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, ultima zi până la care persoanele îndreptățite puteau să formuleze notificare în termen fiind 14 februarie 2002.

Termenul de 6 luni este un termen de prescripție, iar prelungirea acestuia trebuie prevăzută în mod expres și nu implicit, situație reținută corect de instanța de fond.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta G.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.

Recursul este nefondat pentru motivele ce succed.

Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că notificarea formulată de reclamantă a fost depusă la data de 6 septembrie 2005, cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Textul legal menționat a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.

În raport de data depunerii notificării, 6 septembrie 2005 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamanta recurentă este decăzută din dreptul de a solicita în justiție restituirea în natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.G. împotriva deciziei nr. 335 C din 22 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 aprilie 2007.