Travel restriction scope for re-admitted citizens: application of domestic free circulation law versus non-EU state treaties

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâtul M.N., restrângerea dreptului său la liberă circulație pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a fost returnat la data de 12 mai 2006 din Elveția, în baza Acordului de readmisie, încheiat de România cu această țară și aprobat prin H.G. nr. 411/1996.

Față de împrejurarea învederată și în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, au solicitat admiterea acțiunii în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene a pârâtului pe o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 2630 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă cererea reclamantei și s-a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene a pârâtului până la data de 31 decembrie 2006.

Prima instanță a reținut, în esență că prezența pârâtului pe teritoriul statului elvețian fără respectarea condițiilor legale de ședere constituie o împrejurare de natură a atrage aplicabilitatea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, motiv pentru care, în temeiul acestor prevederi legale și ale art. 52 din același act normativ s-a reținut temeinicia cererii introductive, cu consecința admiterii acesteia.

Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei sentințe, a fost admis prin decizia civilă nr. 25 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii, ca lipsită de obiect.

S-a reținut că în contextul intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 248/2005 prin O.G. nr. 5/2006, prin art. 55 alin. (1) lit. c) s-a prevăzut că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 încetează de drept, astfel încât cererea reclamantei este lipsită de obiect.

Cererea reclamantei mai este lipsită de obiect și pentru faptul că la data soluționării apelului, perioada de interdicție a expirat înainte de acest moment, aspect cu referire la care reclamanta nu a înțeles să formuleze apel.

Criticile din apel s-au constatat a fi întemeiate și pentru greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 52 raportat la art. 38 din Legea nr. 248/2005, inaplicabile în cauză, întrucât teritoriul statului de pe care a fost returnat pârâtul, nu face parte din statele Uniunii Europene, astfel că o eventuală interdicție i s-ar putea aplica pârâtului numai în ceea ce privește teritoriul Confederației Elvețiene.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au invocat incidența în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 5/2005 precum și aplicarea, în mod eronat, a măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene, deși Elveția nu este stat membru al acesteia.

Au solicitat admiterea recursului în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație numai pe teritoriul Elveției.

Recursul reclamantei, ale cărei motive nu au fost indicate, dar care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondat potrivit considerentelor ce succed:

Pârâtul M.N. a fost returnat la data de 12 mai 2006 de către autoritățile elvețiene, în baza acordului de readmisie, încheiat cu această țară și aprobat prin H.G. nr. 411/1996.

Prin urmare, temeinic a reținut prima instanță, incidența prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G nr. 5/2006 potrivit cărora „restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani,... cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat”.

Nu sunt incidente în cauză și greșit au fost reținute de instanța de apel, prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, și care reglementează o cu totul altă ipoteză decât cea existentă în cauză și care este reglementată, așa cum s-a arătat mai sus de dispozițiile art. 38 din lege.

Sunt de asemenea greșite considerentele aceleiași instanțe privind lipsa de obiect a cererii introductive, întrucât expirarea perioadei de interdicție la data soluționării apelului atrage, eventual, lipsa de interes în exercitarea căii de atac și nu a unui element al cererii de chemare în judecată care exista la data sesizării instanței și cu privire la care s-a pronunțat prima instanță.

Prin urmare, reținând incidența dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, ca și a inaplicabilității art. 52 din aceeași lege, întrucât Elveția nu este membru al Uniunii Europene, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, cu consecința casării ambelor hotărâri și reformării acestora în sensul celor dispuse în dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta Direcția de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 25 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia și sentința nr. 2630 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin în sensul că admite cererea reclamantei și dispune restrângerea dreptului la liberă circulație în Elveția pe o durată de un an începând cu data de 12 mai 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.