Restriction of free circulation rights following readmission: culpability versus mere factual circumstances

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 17 februarie 2006 Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bacău să dispună restrângerea exercitării de către G.M.C. a dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 1 februarie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, măsură care, până la data aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Prin sentința civilă nr. 1709/D din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului G.M.C.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 11 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Instanțele au stabilit că pârâtul s-a deplasat la Londra cu scopul de a se căsători cu S.N.I., care are cetățenie franceză, dar locuiește în Marea Britanie la Londra.

Ca urmare, nu se justifică sancționarea pârâtului prin aplicarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, neexistând vinovăția pârâtului.

Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, pe fond, admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.

Recurenta a susținut că instanțele au încălcat prevederile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care condiționează luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație numai de existența returnării persoanei dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel încât autoritățile române nu au competența de a cerceta legalitatea și temeinicia actului de returnare.

Recursul este întemeiat.

Returnarea unui cetățean român dintr-un stat în baza acordului de readmisie existent poate constitui temei pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, potrivit reglementărilor conținute de art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Luarea măsurii, refuzul acesteia ori durata restrângerii dreptului constituie atribute ale judecătorului, a cărui hotărâre trebuie să fie consecința existenței sau inexistenței faptelor care au determinat returnarea și, în primul caz, al analizei circumstanțelor în care au fost săvârșite.

Când fapta există, așa cum au constatat instanțele în pricina de față, nu poate fi refuzată luarea măsurii în contra făptuitorului decât dacă s-a produs în împrejurări exoneratoare pe deplin dovedite.

În afara unor asemenea situații, circumstanțele de fapt nu pot constitui decât criterii de individualizare, adică pentru stabilirea duratei măsurii în cadrul limitelor legale.

În concret, făptuitorul, potrivit propriei sale declarații, a locuit ilegal în Anglia de la 17 iunie 1998 până la data returnării (1 februarie 2006), ceea ce constituie temei suficient și evident pentru returnarea sa în România.

Faptul că persoana în cauză a locuit la prietena sa, cu care intenționa să se căsătorească, nu poate constitui în nici un caz o asemenea justificare încât să determine refuzul judecătorului de a lua măsura cerută de autoritatea competentă din România.

De aceea, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite prezentul recurs, va casa hotărârile date în primă instanță și în apel, iar pe fond va admite cererea dedusă judecății și, ținând cont de împrejurările concrete care au determinat returnarea pârâtului, va restrânge pe o perioadă de 3 luni exercitarea de către pârât a dreptului la liberă circulație pe teritoriul Marii Britanii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva deciziei nr. 11 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1709/D din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, iar pe fond:

Admite cererea introdusă de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerul Administrației și Internelor împotriva pârâtului G.M.C., domiciliat în Bacău, și, în consecință:

Restrânge pe o perioadă de 3 luni exercitarea de către pârât a dreptului la liberă circulație pe teritoriul Marii Britanii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.