Land restitution dispute under Law 10/2001: appellate dismissal quashed and case remanded for re-judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the appellate decision that had dismissed the claim, and remanded the case for re-judgment, effectively restoring the first-instance ruling that ordered the defendant agricultural society to pay compensation. The dispute concerned the validity of an administrative decision refusing restitution of a 5,000 sq. m. urban plot of land, where the heirs of the original owner argued the land was abuzively expropriated by the state in 1971, while the defendant claimed the land belonged to the agricultural cooperative's patriminary and was governed by the 1991 Law No. 18/1991 regarding the reconstitution of property rights for agricultural lands. The court found that the lower instances had not correctly determined the applicable legal regime or the factual situation of the land, noting that the existing evidence was insufficient to resolve the conflict between the claim of abusive state expropriation under Law No. 10/2001 and the defendant's reliance on a prior judicial determination of ownership through sale from the liquidation commission, thereby requiring supplementary probatory measures such as expert analysis to establish whether the land was subject to the specific provisions of Article 8 of Law No. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 313 C. proc. civ; Land restitution dispute under Law 10/2001: appellate dismissal quashed and case remanded for re-judgment: Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 3 iunie 2005 la Tribunalul Vâlcea reclamanții M.C. și M.I.L. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 1 din 23 mai 2005 emisă de pârâta SC A. SA obligarea acesteia la plata sumei de 1.000.000.000 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 5000 mp situat în Râmnicu Vâlcea și acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că acest teren l-au moștenit de la autorul lor M.M. a cărui proprietate a fost inițial comasat la CAP Râmnicu Vâlcea și după desființarea acestuia a fost preluat de Comisia de Lichidare a Patrimoniului CAP Râmnicu Vâlcea, din Municipiul Râmnicu Vâlcea, care l-a vândut pârâtei.
Reclamanții arată că li s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3,40 ha și li s-a eliberat titlu de proprietate pentru această suprafață.
Conform adresei din data de 6 iunie 2004 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea către SC A. SA, moștenitorii lui M.M. nu au fost puși în posesie cu nici o suprafață de teren din incinta curții SC A. SA, împrejurare care îi face pe reclamanți să presupună că terenul proprietatea lor de 5.000 mp este deținut de pârâta SC A. SA.
Pârâta le-a respins notificarea cu motivarea că nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 44 din 23 ianuarie 2006 Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1 din 23 mai 2005 emisă de pârâtă pe care a obligat-o la 401.797 lei (RON) cu titlu de despăgubiri pentru terenul de 5000 mp situat în Râmnicu Vâlcea și la cheltuieli de judecată de 200 lei RON către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, contrar deciziei nr. 1 din 23 mai 2005 emisă de pârâtă, că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 și că terenul a intrat abuziv în proprietatea Statului urmare D.C.S. nr. 25/1971.
Cu privire la terenul de 3,4 ha, solicitat potrivit Legii nr. 18/1991, nu s-a emis titlu de proprietate, deoarece el se află în patrimoniul SC A. SA, situație în care nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel încât reclamanții pot solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
Terenul fiind ocupat de pârâta SC A. SA Râmnicu Vâlcea, nu este posibilă restituirea în natură, iar pârâta era obligată să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat apel, arătând că reclamanții nu au depus acte din care să rezulte că sunt proprietarii terenului, nu l-au individualizat și că terenului îi est aplicabil regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Prin decizia nr. 127 A din 26 iunie 2006 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul intimatei și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că la data de 1 ianuarie 1990 terenul se afla în patrimoniul CAP, supus, deci, dispozițiilor Legii nr. 18/1991, preluat de Comisia de lichidare a CAP și vândut SC A. SA, împreună cu construcțiile situate pe el.
Așa fiind terenul nu putea fi solicitat în baza Legii nr. 10/2001.
A mai reținut instanța că prin sentința civilă nr. 4856 din 15 iunie 1999, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a constatat că între SC A. SA și Municipiul Râmnicu Vâlcea ca succesor al Comisiei de lichidare a patrimoniului CAP, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. 484/1991 prin care intimata a cumpărat construcțiile și terenul aferent în suprafață de 8984 mp
Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanții arată că terenul de 5000 mp comasat în perimetrul CAP Vâlcea, a fost și este intravilan deci nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Terenul a intrat abuziv în proprietatea statului ca efect al aplicării dispozițiilor Decretului de expropriere nr. 25/1971 și a aparținut autorului lor M.M.
SC A. SA nu poate fi considerată cumpărătoare de bună credință, iar hotărârea judecătorească la care se referă Curtea de Apel Pitești nu le este opozabilă, deoarece nu au fost părți în acel proces.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului nu rezultă cu claritate care este regimul juridic aplicabil terenului. În acest sens trebuie suplimentat
probatoriul eventual și prin efectuarea unei expertize deoarece probele existente sunt insuficiente în acest sens.
Astfel, conform filei 7 dosar fond, Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea comunică că reclamanții nu au fost puși în posesie cu nici o suprafață de teren în incinta SC A. SA iar terenul solicitat (fila 108 dosar fond) a fost expropriat intrând abuziv în proprietatea statului, deși prin sentința civilă nr. 4856 din 15 iunie 1999, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a constatat dreptul de proprietate al intimatei asupra acestuia.
Așa fiind, prin decizia nr. 1 din 23 mai 2005 emisă de Primăria Râmnicu Vâlcea s-a respins greșit notificarea reclamanților cu motivarea că nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
În cauză, s-a demonstrat caracterul abuziv al preluării terenului de către stat, cât și faptul că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate.
Curtea de apel a reținut în contradicție cu reținerile instanței de fond incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, dar fără a stabili corect situația de fapt, amplasamentul terenului și regimul juridic aplicabil.
Așa fiind recursul va fi admis conform art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții M.C. și M.I. împotriva deciziei nr. 127 A din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2007.