Judicial stamp duty payment via postal receipts insufficient to cure non-timbrement of appeal; material error contention rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cancellation filed by the debtor against a decision that had annulled an appeal for non-payment of the judicial fee, ordering the debtor to pay the creditor 400 lei in litigation costs, thereby leaving the lower court’s dismissal of the revision request and the creditor's successful reversal of the initial cancellation intact. The dispute arose from a civil debt enforcement proceeding where the debtor challenged a payment summons, initially succeeding in a partial cancellation that was reversed by the appellate court upon the creditor's appeal; the debtor subsequently sought revision and attempted to cure the procedural defect of the missing stamp duty by filing receipts for postal mail and priority document services. Relying on Article 318(1) of the Code of Civil Procedure regarding material errors and Article 274 regarding litigation costs, the court held that the submitted receipts did not constitute proof of payment of the required judicial stamp duty to the tax authorities, finding no material error in the prior decision and rejecting the debtor's arguments.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 alin. (1) C. proc. civ, art. 156 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Judicial stamp duty payment via postal receipts insufficient to cure non-timbrement of appeal; material error contention rejected: Se mai susține că la data de 17 noiembrie 2006 a depus la dosarul nr. 11150/1/2006 ( în recurs) o cerere de amânare a judecății cauzei în vederea angajării unui avocat, și întrucât dosarul se afla la primul termen de judecată, consideră că erau îndeplinite prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5373 din 2 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Arad a fost admisă în parte cererea în anulare formulată de debitoarea M.S.A. în contradictoriu cu creditorul M.A. și s-a anulat în parte sentința civilă nr. 5532 din 26 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Arad, în ceea ce privește somația de plată a debitorului pentru suma de 16.249,102 dolari și 18.047,955 Euro sau echivalentul în lei.
Prin decizia civilă nr. 16/R din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad s-a admis recursul declarat de creditor și a fost modificată în tot sentința sus-indicată în sensul respingerii cererii în anulare.
Debitoarea a formulat cerere de revizuire împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, cerere respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1202 din 24 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Împotriva acestei decizii revizuenta a declarat recurs, însă prin decizia nr. 9422 din 20 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală recursul a fost anulat ca netimbrat.
Recurenta M.S.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând anularea acesteia și reluarea judecății în dosarul nr. 11150/1/2006.
În motivarea contestației în anulare se invocă drept temei legal dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și se susține că hotărârea contestată este rezultatul unei greșeli materiale deoarece contestatoarea și-a îndeplinit obligațiile procesuale instituite în sarcina sa de către instanță, iar pe de altă parte arată că a depus în recurs cerere de acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător, cerere care nu a fost luată în considerare de instanță.
În dezvoltarea motivelor invocate, contestatoarea susține că a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, conform chitanțelor nr. MP 10TM19067297RD și PR02974100602068, documente trimise Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapt ce reiese din confirmarea de primire, astfel că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este rezultatul unei greșeli materiale esențiale, determinantă în soluția dată de instanță.
Se mai susține că la data de 17 noiembrie 2006 a depus la dosarul nr. 11150/1/2006 ( în recurs) o cerere de amânare a judecății cauzei în vederea angajării unui avocat, și întrucât dosarul se afla la primul termen de judecată, consideră că erau îndeplinite prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ.
În continuare se solicită și se motivează, pe fond, admiterea recursului cu consecințele respective.
Contestația în anulare formulată în cauză este nefondată.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Pretinsa eroare materială invocată de contestator în prezenta cauză nu este însă dovedită.
Copiile actelor atașate contestației în anulare nu reprezintă documente fiscale din care să rezulte plata taxelor de timbru datorate, astfel de taxe achitându-se în contul unor entități fiscale, respectiv trezoreriei, direcția de taxe și impozite.
În chitanțele depuse la dosar se menționează „mandat poștal” și „prioripost documente”, având ca destinatar Înalta Curte de Casație și Justiție, acte care însă nu fac dovada achitării taxelor judiciare de timbru, cum susține contestatoarea.
Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată făcând și aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., privind suportarea cheltuielilor de judecată de către partea căzută în pretenții, cheltuieli reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare introdusă de M.S.A. împotriva deciziei nr. 9422 din 20 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Obligă pe contestatoarea M.S.A. să plătească intimatului M.A. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.