Recognition of ethnic persecution status for children born in refugee camps upheld against pension authority appeal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 ianuarie 2003, N.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 3778 din 19 decembrie 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din comuna Lazuri, județul Satu Mare, în comuna Cacica, județul Suceava.

Că, deși a făcut dovada nașterii sale în localitatea respectivă, pârâta i-a respins cererea pe baza unor precizări emise de Casa Națională de Pensii, care, însă, adaugă la lege și trebuie înlăturate pentru acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.91/CA din 17 februarie 2003, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și art. 2 al Normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr. 127/2000, rezultă că beneficiază de dispozițiile ordonanței guvernamentale atât refugiații, care au suferit persecuții pentru motive etnice, pe toată perioada strămutării, cât și copiii acestora, născuți în refugiu.

Împotriva sentinței atacate a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că, în mod eronat, prima instanță a admis acțiunea, ignorând Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte drepturi de Asigurări Sociale. Că, atât O.G. nr. 105/1999, cât și actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legile nr. 189/2000 și nr. 367/2001) nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinților lor.

Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților prin normele pentru aplicarea ordonanței menționate mai sus.

Recursul este nefondat.

Cu actele de stare civilă depuse la dosar și declarațiile autentice ale martorilor H.G. și B.T. s-a dovedit că reclamantul N.G. s-a născut la data de 26 mai 1943, în timpul refugiului părinților săi din comuna Lazuri, județul Satu Mare, în localitatea Cacica, județul Suceava. Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 și luna octombrie 1945.

Curtea de Apel Oradea a reținut corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu de la beneficiu, instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce, indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei Naționale de Pensii invocate de recurentă, prin care se restrâng sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și ele nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 3778 din 19 decembrie 2002, de respingere a cererii reclamantului.

Ținând seama de aceste considerente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.91/CA/2003 - P din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.