Scope of travel ban for readmitted citizens under pre-EU accession Law 248/2005

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția civilă, la 4 aprilie 2006, reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului B.V. pentru o perioadă de trei ani.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la 22 februarie 2006 pârâtul a fost returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Prin sentința civilă nr. 178/D din 10 aprilie 2006 Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a dispus restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din declarația pe proprie răspundere a pârâtului precum și din actul depus de reclamantă la fila 34 din dosar (talon) a rezultat că pârâtul a fost înapoiat de către Organele de Poliție din Franța la 22 februarie 2006 pe motiv de ședere ilegală.

România, așa cum rezultă din Strategia națională privind migrația pentru perioada 2004-2006, aprobată prin H.G. nr. 616/2004, a susținut necesitatea încheierii de acorduri bilaterale privind readmisia cetățenilor proprii și a celor din state terțe în vederea prevenirii, reducerii migrației ilegale în și din țară, contribuind la apărarea ordinii de drept internațional privind exercitarea unui control asupra migrației ilegale, precum și la respectarea drepturilor omului.

Cu privire la perioada restrângerii dreptului la libera circulație, instanța a apreciat că perioada de 3 ani este neîntemeiată, stabilind o perioadă de 30 de zile. Măsura dispusă a vizat doar teritoriul Franței, întrucât dispozițiile art. 52 se referă la situațiile prevăzute de art. 40 din lege.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 98 din 7 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Sentința a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de 6 luni.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că termenul de 30 de zile stabilit de prima instanță este mult prea redus, el și expirând până la soluționarea apelului deoarece declanșarea căii de atac nu suspendă executarea hotărârii.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri reluând, în motivare, conținutul cererii de chemare în judecată.

Astfel, la 22 februarie 2006 intimatul a fost returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară. In temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani ... cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

Instanța a motivat greșit restrângerea exercitării dreptului la libera circulație numai pe teritoriul Franței invocând doar art. 38 și art. 39, fără a lua în considerare art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept al criticilor formulate, instanța a apreciat că acestea pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a fost analizată hotărârea atacată, reținând următoarele:

Conform art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 38, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Întrucât textul invocat de recurent vizează situația anterioară aderării României la Uniunea Europeană, instanța de recurs nu mai poate modifica decizia dată în apel, astfel încât soluția de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate numai pe teritoriul țării din care a fost returnat pârâtul intimat va fi păstrată.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 98 din 7 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.