Validity of natural restitution for abnormally expropriated land: tabular ownership versus factual possession at the time of state seizure

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții R.G. și R.F. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Bistrița, Primarul Municipiului Bistrița, S.S. și S.M., solicitând Tribunalului Bistrița Năsăud, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 2470/C/2005, să dispună anularea dispozițiilor nr. 1784 din 25 mai 2005 și nr. 1803 din 3 iunie 2005.

Reclamanții au arătat că prin dispozițiile atacate s-a restituit în natură în favoarea pârâților persoane fizice terenul înscris în C.F. nr. 2647 Bistrița nr. top 105/20. Au afirmat nelegalitatea dispozițiilor de restituire, cu motivarea că în anul 1974 au cumpărat de la pârâți S. o casă și teren, intabulându-și și dreptul de proprietate asupra nr. top 105/20, deși au cumpărat întreg terenul, deci și nr. top 105/19, intrând în posesia acestuia iar în anul 1976, când s-a expropriat o suprafață de 600mp. din teren, exproprierea și preluarea s-a făcut de la reclamanți care au fost considerați proprietari a acestor imobile, împrejurare ce duce la concluzia că pârâți nu erau îndreptățiți la restituire.

Tribunalul, prin sentința civilă nr. 142/F din 12 aprilie 2006, a respins cererea ca neîntemeiată, soluție menținută în apel, potrivit deciziei civile nr. 286/A din 15 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

În baza probelor administrate, instanțele au reținut următoarele:

Prin dispozițiile atacate s-a dispus restituirea în natură în favoarea pârâților S.S. și S.M. a imobilului teren, în suprafață de 727 mp, înscris în C.F. 2647, nr. top 105/20 teren preluat de Statul Român ca urmare a exproprierii efectuate prin Decretul nr. 362/1976.

Reclamanții au cumpărat în anul 1974 de la proprietarii tabulari imobilul-casă și teren în suprafață de 723 mp, cu ocazia întocmirii documentației de înstrăinare de la aceea dată, și a intabulării înstrăinării, din eroare, intabulându-se dreptul reclamanților asupra nr. top 105/20 din C.F. 2647 Bistrița, proprietatea pârâților, care a fost expropriat.

Intabularea greșită a fost corectată prin sentința civilă nr. 1863/2003 a Judecătoriei Bistrița (rămasă definitivă și irevocabilă, în sensul că s-a dispus rectificarea înscrisurilor din C.F. 2646 nr. top 105/19 și din C.F. 2647 nr. top 105/20, înscriindu-se corect dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului-casă și teren de 727 mp, în C.F. 2646 nr. top 105/19, iar asupra nr. top 105/20 din C.F. 2447 s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților S.S., S.M. și P.L. (autoarea pârâtei S.M.) privind terenul ce a făcut obiectul notificării și al restituiri în natură.

Cu ocazia cumpărării de către reclamanți de la pârâți a imobilului casă și teren în suprafață de 727 mp, aceștia au intrat în posesia întregului teren (loturile sunt învecinate) inclusiv a celui ce nu a format obiectul vânzării, motiv pentru care, prin Decretul nr. 362/1972 preluarea unei suprafețe de 600mp s-a făcut pe numele reclamanților care o foloseau.

Pe terenul proprietatea pârâților cu privire la care au depus notificare, folosit parțial de reclamanți, s-a edificat un canal termic proprietatea Statului Român și administrat de SC P. SA Bistrița ce are ca acționar unic Consiliul Local Bistrița iar reclamanții au ridicat o construcție provizorie, instanțele apreciind că măsura de restituire în natură a terenului neafectat de lucrările pentru care a fost expropriat a fost dispusă cu respectarea condițiilor Legii nr. 10/2001.

Critica apelanților reclamanți, în sensul că ar fi singuri îndreptățiți să solicite restituirea în natură sau prin echivalent întrucât în anul 1976 terenul a fost preluat de stat de la reclamantul R.G. și defunctul I.G., a fost înlăturată, motivat de faptul că terenul în litigiu chiar dacă a rămas în folosința reclamanților a constituit proprietatea tabulară a pârâților S. (sentința civilă nr. 1863/2003 a Judecătoriei Bistrița ), aceștia fiind îndreptățiți, în temeiul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanți reclamanți R.G., R.F. și I.L., criticând-o ca fiind nelegală în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:

Instanța a respins probe utile soluționării cauzei, probatoriu testimonial cu care urma să se dovedească preluarea terenului în litigiu de la reclamanți și expertiză tehnică pentru identificarea celor 600 mp pretins a fi expropriați, alta decât cea în litigiu, care nu a fost expropriată, dovadă că s-a aflat și se află și în prezent în posesia recurenților.

Curtea de Apel Cluj a omis să analizeze motivele prin care s-a invocat faptul că terenul nu a fost preluat de stat, iar la data apariției Legii nr. 10/2001 nu se afla în administrarea Primăriei municipiului Bistrița.

Instanța de apel face vorbire de exproprierea unei suprafețe de 600mp, reținând că 300 mp sunt afectați de un bloc de locuințe, iar diferența de o rețea de canalizare, statuare ce nu-și are nici un raport probatoriu în cauză.

Pentru ca imobilul din litigiu să intre sub incidența Legii nr. 10/2001, era necesar ca la data preluării, imobilele să constituie proprietatea pârâților S., să fi fost preluate de la aceștia, iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 să se afle în administrația Primăriei municipiului Bistrița, situații ce nu se regăsesc în cauză.

Din procesul-verbal încheiat la data de 17 august 1976, pct. 7 rezultă că în anul 1976 terenul a fost preluat la stat de la reclamantul R.G. și defunctul I.G., proprietarii acestuia, iar rectificarea înscrierilor dispuse în C.F. s-a operat după apariția Legii nr. 10/2001, prin hotărâre judecătorească ce nu retroactivează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Prin dispozițiile contestate, emise de Primăria municipiului Bistrița a fost restituit în natură pârâților S.S. și S.M. terenul în suprafață de 727 mp, înscris în C.F. 2647 Bistrița, nr. top 105/20, învecinat cu terenul proprietatea reclamanților.

Pârâții persoane fizice și autoarea lor, P.L. au deținut în proprietate terenul în suprafață de 1454 mp din care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4293/1974 au înstrăinat reclamanților o parcelă de 727 mp și construcțiile edificate pe acesta, terenul liber de construcții rămânând în proprietatea vânzătorilor.

La dat încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobilul înstrăinat era identificat în C.F. 2646 Bistrița nr. top 105/19, iar cel rămas în proprietatea vânzătorilor, pârâții persoane fizice, în C.F. 2647 Bistrița, nr. top 105/2, astfel cum rezultă și din autorizația de înstrăinare nr. 11741/27 septembrie 1974.

Din eroare, cu ocazia intabulării contractului de înstrăinare a parcelei de 727 mp și a construcțiilor edificate, operațiunile au fost efectuate greșit în C.F. 2647 Bistrița, nr. top 105/20, în loc de C.F. 2646 Bistrița , nr. top 105/19, cum ar fi fost corect.

Situația de fapt prezentată, reținută de instanțele anterioare, a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 423/2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud (rămasă irevocabilă), prin care, dispunându-se rectificarea C.F. 2647 Bistrița nr. top 105/20, în sensul radierii operațiunilor efectuate în acest C.F. și efectuării lor în C.F. 2646 Bistrița nr. top 105/19, inadvertența determinată de erorile materiale de înscriere greșită în anul 1974 a fost remediată cu efect retroactiv.

Excepțiile invocate în procesul anterior de recurenții din prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 115/1938 și art. 37 din Legea nr. 7/1996, privind dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. 2647, nr. top 195/20 prin uzucapiune și prescripția dreptului la acțiunea în rectificare, au fost respinse, de asemenea cu putere de lucru judecat prin hotărârea judecătorească mai sus menționată.

Prin decretul de expropriere nr. 362/1976 (anexa poziția 6-7; procesul-verbal de preluare încheiat la 17 august 1976-filele 58 și 133 dosar tribunal) s-a prevăzut preluarea din întregul teren în suprafață de 1454 (nr. top 105/19 și nr. top 105/20) a unei suprafețe de 600mp. respectiv câte 300 mp din fiecare parcelă, pe urmele recurenților reclamanți.

Conform afirmației recurenților, faptul că decretul de expropriere a vizat în mod egal ambele parcele, în limita a câte 300mp, rezultă din schița anexă la decret (fila 59 dosar tribunal).

În fapt, ulterior decretului de expropriere, terenul proprietatea reclamanților a fost afectat în limita unei suprafețe de 178 mp (ocupată de scara unui bloc de locuințe și parte de teren afectat acestui bloc), în timp ce pe terenul proprietatea pârâților S. (nr. top 105/209 a fost executată rețeaua termică pentru alimentarea cu energie termică a ansamblurilor de locuințe în vederea edificării cărora a fost emis decretul de expropriere (adresa nr. 1107/2006 a SC P. SA (fila 182 dosar tribunal).

Situația de fapt prezentată este atestată de înscrisurile depuse la dosar, care justifică respingerea ca inutile a probelor (testimonială și expertiză topometrică) solicitate de reclamanți în etapa procesuală a apelului.

Este de necontestat faptul că preluarea terenului în baza decretului de expropriere s-a făcut pe numele reclamanților, împrejurare care nu este însă de natură să conducă la adoptarea soluției preconizate de aceștia, în condițiile în care, prezumția instituită prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, nu operează în cauză, fiind făcută proba contrară, în sensul că parcela (nr. top 105/20) deși preluată pe numele reclamanților era proprietatea pârâților S. la data exproprierii.

Cum întreg teren de 727 mp, proprietatea pârâților, persoane fizice a fost străbătut de rețeaua termică executată de SC P. SA, persoană juridică aflată în subordinea Municipiului Bistrița, iar din adresa nr. 1107/2006, emisă de aceasta rezultă că lucrările s-au executat avându-se în vedere că terenul este expropriat și că astfel de lucrări „nu se executau pe terenuri aflate în proprietate privată”, este neîntemeiată susținerea recurenților în sensul că în cauză nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive a terenului proprietatea pârâților S. sau a faptului că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul nu se afla în administrarea Primăriei municipiului Bistrița.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

Conform dispoziției art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimata reclamantă S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții R.G., R.F., I.L. împotriva deciziei civile nr. 286/A din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurenți la 976,80 lei cheltuieli de judecată către intimații S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.