Suspension of customs-control report upheld; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as unfounded and upheld the interim order of the Court of Appeal Alba Iulia, which had granted the claimant’s request to suspend execution of a customs-control report and a subsequent decision issued by the Ministry of Public Finance. The dispute arose from the claimant’s administrative challenge against the two administrative acts and her application for interim relief under Article 9 of Law No. 29/1990, alleging imminent harm from ongoing enforcement of budget claims. Rejecting the appellant’s procedural objections, the court held that the initial hearing had been properly adjourned for defective service and that no violation of adversarial process or right to defense occurred, since the appellant’s representatives appeared and argued on the merits without seeking any postponement. The court also rejected the plea of prematurity, ruling that because the action was an administrative-law suspension request tied to an existing administrative challenge, and not a separate execution challenge, the condition of a pending action regarding the legality of the challenged acts was satisfied.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 105 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, Art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Suspension of customs-control report upheld; appeal dismissed as unfounded: The dispute arose from the claimant’s administrative challenge against the two administrative acts and her application for interim relief under Article 9 of Law No. 29/1990, alleging imminent harm from ongoing enforcement of budget claims. Rejecting the appellant’s procedural objections, the court held that the initial hearing had been properly adjourned for defective service and that no violation of adversarial process or right to defense occurred, since the appellant’s representatives appeared and argued on the merits without seeking any postponement. The court also rejected the plea of prematurity, ruling that because the action was an administrative-law suspension request tied to an existing administrative challenge, and not a separate execution challenge, the condition of a pending action regarding the legality of the challenged acts was satisfied.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2002, reclamanta SC P. SRL, Șelimbăr, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, suspendarea executării deciziei nr. 320 din 22 mai 2002 emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr. 3946 din 13 martie 2002, întocmit de a doua pârâtă.
În motivarea cererii sale, petenta a arătat că a contestat la instanța de contencios administrativ actele administrative indicate, dar că împotriva sa s-a început procedura executării silite pentru creanțele bugetare stabilite de pârâți prin aceste acte, ceea ce îi creează o pagubă iminentă prin perturbarea activității firmei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990 și prin încheierea civilă nr. 164/CA din 27 septembrie 2002, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei și procesului-verbal de control menționate.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov.
Motivându-și recursul, recurenta a susținut că a fost eronat citată, respectiv pe 26 septembrie 2002 pentru termenul de la 25 septembrie 2002, fără înscrisurile doveditoare anexe, cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Pe cale de excepție, recurenta a învederat prematuritatea cererii, apreciind că dreptul de a exercita contestație la executare silită nu s-a născut încă, intimata-reclamantă neprobând existența vreunui act de executare, acțiunea fiind sub acest aspect, inadmisibilă.
Criticile sunt neîntemeiate.
La termenul din 25 septembrie 2002 - pentru când recurenta susține că a fost eronat citată - instanța a reținut în încheiere că procedura de citare a pârâților nu a fost legal îndeplinită, întrucât nu au fost restituite la dosar dovezile de comunicare a citațiilor.
Nu poate fi vorba despre nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pentru termenul când s-a judecat cererea, așa cum rezultă din practicaua încheierii recurate și din delegația de reprezentare, nu se poate vorbi despre nici un viciu de citare a părților, toate părțile fiind prezente prin reprezentanți, pârâta Direcția Regională VamaIă Interjudețeană Brașov, prin consilierul juridic S.E.
Nu se poate susține nici că nu s-ar fi respectat principiul contradictorialității ori cel al dreptului la apărare, întrucât reprezentanții pârâților nu au formulat nici un fel de cerere, oral sau în scris, de comunicare a vreunor înscrisuri care nu le-au fost transmise și au pus concluzii pe fondul cererii fără a solicita vreo amânare a judecății.
Nici critica privitoare la prematuritatea cererii și inadmisibilității ei nu se verifică. Trebuie avut în vedere că temeiul de drept al acțiunii introductive îl constituie dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, cererea de suspendare a executării nefiind formulată în cadrul unei contestații la executare (care era și de competența altei instanțe).
Întrucât condiția prevăzută de textul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 privind existența unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect legalitatea actelor administrative a căror suspendare s-a cerut, a fost îndeplinită, în raport cu obiectul acțiunii și cadrul legal stabilit de reclamantă, excepțiile nu sunt fondate.
Față de toate cele expuse, Curtea constată că soluția pronunțată în primă instanță este legală și temeinică, neexistând temeiuri de casare a acesteia, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, împotriva încheierii nr.164/CA din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.