Continuation of preventive detention despite non-final conviction: persistence of danger to public order under high-penalty offenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the defendant's appeal for release, thereby upholding the preventive detention order imposed by the Court of Military Appeal. The dispute concerned the legality and grounds for continued pre-trial detention of an accused charged with military offenses, including the offense under Article 279(3)(a) of the Criminal Code in relation to Law No. 508/2004, along with fraud and other crimes, where the defendant argued that the initial grounds for detention had ceased to exist and that all necessary evidence had already been collected. The court held that the detention remained justified under Article 148(e) and (h) of the Code of Criminal Procedure (then applicable), as the offense carried a potential prison sentence of over four years and presented a concrete danger to public order, a status reinforced by a non-final first-instance conviction; consequently, the applicant was ordered to pay 140 lei in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 279 alin. (3) lit. a) C. pen, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Continuation of preventive detention despite non-final conviction: persistence of danger to public order under high-penalty offenses: Din întreg materialul probator existent la dosar se constată că temeiul juridic al arestării preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen. [(în prezent art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006)], respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, temei care se menține și în momentul de față.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 7 decembrie 2006, Curtea Militară de Apel a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul Istrate C.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, 333 alin. (2) C. pen., 192 alin. (1) și (2) C. pen. și 20 raportat la art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin încheierea de la aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 103/2006, Curtea Militară de Apel a menținut starea de arest a inculpatului cu motivarea că aceasta a fost luată cu respectarea prevederilor legale, iar temeiurile ce au fost avute în vedere la data la care a fost luată se mențin și în prezent.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.C.C. prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât, pe de o parte, au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri iar, pe de altă parte, judecata poate avea loc și cu persoana sa în stare de libertate, având în vedere faptul că în cauză au fost administrate probele necesare, și deci nu există pericolul influențării în sens negativ al acestora.
Recursul declarat de inculpatul I.C.C. este nefondat.
Din întreg materialul probator existent la dosar se constată că temeiul juridic al arestării preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen. [(în prezent art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006)], respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, temei care se menține și în momentul de față.
Mai mult chiar, între timp, în contra inculpatului a fost pronunțată, în primă instanță, o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să confirme, că acesta a săvârșit faptele pentru care este judecat.
În consecință, pentru aceste considerente urmează a constata că recursul declarat de inculpatul I.C.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C.C. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 103/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.