Continuation of preventive detention pending criminal appeal: persistence of public order risk and judicial control of preventive measures
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, maintaining the preventive detention of the defendant and ordering him to pay 200 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned a periodic judicial review under Article 3002 and Article 160 of the Code of Criminal Procedure, where the defendant challenged the Court of Appeal's decision to continue his detention, arguing that he had ceased to pose a danger to public order due to his sincere cooperation and family responsibilities. The Supreme Court rejected these arguments, finding them unfounded under Article 38515, Paragraph (1), Point 1(b) of the Code of Criminal Procedure, on the basis that the original grounds for detention—specifically the risk to public order derived from the nature of the crime and the need to deter further criminal activity—persisted and were consistent with Article 5 of the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 160 C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 192, alin. (2) C. proc. pen; Continuation of preventive detention pending criminal appeal: persistence of public order risk and judicial control of preventive measures: The dispute concerned a periodic judicial review under Article 3002 and Article 160 of the Code of Criminal Procedure, where the defendant challenged the Court of Appeal's decision to continue his detention, arguing that he had ceased to pose a danger to public order due to his sincere cooperation and family responsibilities. The Supreme Court rejected these arguments, finding them unfounded under Article 38515, Paragraph (1), Point 1(b) of the Code of Criminal Procedure, on the basis that the original grounds for detention—specifically the risk to public order derived from the nature of the crime and the need to deter further criminal activity—persisted and were consistent with Article 5 of the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3199/2/2006, din 13 septembrie 2006 s-a dispus, printre altele, în baza art. 3002, combinat cu art. 160 C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului P.F.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul P.F. a declarat recurs, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât a avut o atitudine sinceră, are doi copii în întreținere și nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.”
În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesul penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea infracțiunii, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu atenuează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515, alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.
În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva încheierii din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3199/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2006.