Drug trafficking conviction validity: legality of flagrant arrest evidence and recidivism-based sentencing individualization

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 462 din 13 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. 36803/3/2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Simion Mihai la pedeapsa de 10 ani închisoare, făcând și aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 6 ani aplicată prin sentința penală nr. 1157 din 7 mai 2001 a Judecătoriei Sector 5 București, secția a II-a penală, a contopit restul de 725 zile rămas neexecutat din aceasta cu pedeapsa de 10 ani, urmând ca inculpatul să execute în final 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a dedus prevenția de la 5 august 2005, la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea a 3,30 gr. heroină și a telefonului marca Nokia 3410.

În baza art. 169 raportat la art. 444 C proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei de 820 lei, iar în baza art. 191 C. proc. pen., l-a obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că în ziua de 4 august 2005, inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce vindea martorului denunțător cantitatea de 3,40 grame heroină contra sumei de 15 milioane lei vechi.

Deși inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită, instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii actele de cercetare penală efectuate cu prilejul procedurii flagrantului, declarațiile martorilor și raportul de constatare tehnico-științifică, înlăturând apărarea inculpatului care a invocat neregularități care ar afecta în opinia sa valabilitatea ca mijloace de probă a unor procese verbale efectuate de anchetatori.

Împotriva sentinței penale a primei instanțe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că vinovăția sa a fost stabilită pe baza unor probe obținute nelegal.

Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului apreciind neîntemeiată critica formulată de apelant referitoare la nelegalitatea proceselor verbale întrunite de organele de anchetă în procedura flagrantului.

S-a constatat că procesul-verbal întocmit în cursul operațiunilor pregătitoare procedurii flagrantului a fost semnat de cei doi martori asistenți care au fost nominalizați, ca de altfel și procesul verbal de percheziție corporală efectuată asupra inculpatului, fiind respectate dispozițiile art. 101 raportat la art. 104 C. proc. pen.

Cât privește celelalte procese verbale întocmite în cursul urmăririi penale s-a reținut că pentru acestea legea nu dispune o anumită procedură cu prezența martorilor asistenți, concluzionându-se că apărarea inculpatului, care nu a negat faptul în sine a traficării drogurilor, invocând nelegalitatea probelor, este formală și nefondată.

S-a mai reținut că instanța de fond a realizat o judicioasă evaluare a probatoriului, stabilind o situație de fapt corespunzătoare și a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivele invocate în recurs, susținând pe de o parte că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa, iar pe de altă parte că procesele verbale întocmite de anchetatori în cursul urmăririi penale nu au respectat condițiile de valabilitate impuse de dispozițiile procesual penale, respectiv nu au fost semnate de martori asistenți.

Concluzionând apărarea inculpatului a solicitat în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate, pe care o consideră exagerată.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Neregulile invocate de inculpat cu privire la procesele verbale întocmite de organele de poliție, nu au fost confirmate în cauză.

Astfel critica inculpatului recurent în sensul că actele respective ar fi lovite de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu s-au încheiat în prezența unor martori asistenți, fiind încălcate dispozițiile art. 92 C. proc. pen., nu poate fi primită atâta timp cât din cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant, în care se fac mențiuni și cu privire la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului rezultă că a fost întocmit în prezența martorilor asistenți și este semnat și de către cei doi martori B.E. și P.R.

Pe de altă parte conținutul procesului verbal este confirmat și de declarațiile martorului P.R., ale martorilor P.C.C. precum și ale martorului denunțător N.C.

Așa fiind, se constată că mijloacele de probă contestate de inculpat au fost obținute în mod legal, astfel că instanțele în mod corect le-au acordat eficiență juridică prin coroborare cu celelalte mijloace de probă, stabilind o situație de fapt corespunzătoare.

Vinovăția inculpatului recurent a fost dovedită prin probele administrate în cauză respectiv declarațiile denunțătorului N.C. care se coroborează cu declarațiile martorului asistent P.R. care a participat la realizarea flagrantului împreună cu martorul B.E., dar și cu procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului și declarațiile martorilor P.C.C., lucrător la casa de schimb valutar, C.G.C. precum și cu denunțul și declarația martorului I.V.

Aceasta din urmă audiată în fața instanței deși a negat că ar fi cumpărat droguri de la inculpat, a relatat că în denunțul care l-a făcut, atunci când s-a referit la numiții „G., M. și C.” l-a avut în vedere și pe inculpatul S.M.

Prin urmare, existând dovezi suficiente de vinovăție a inculpatului, motivul de casare invocat de acesta prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.

În ce privește motivul de casare, invocat în cererea subsidiară, prin care vizează redozarea pedepsei aplicate se constată că este de asemenea nefondat.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, acordând, deopotrivă semnificația cuvenită atât pericolul social al faptei reținute în sarcina acestuia cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului respectiv atitudinea nesinceră a inculpatului, starea de recidivă a acestuia, condamnat anterior la o pedeapsă de 6 ani pentru o infracțiune similară și eliberat condiționat la data de 16 martie 2005, astfel încât o reindividualizare a pedepsei nu se justifică.

Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive începând cu 5 august 2005 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 518/ A din 26 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 5 august 2005, la 28 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2006.