Limits of post-conviction challenge to execution: exclusion of evidence reassessment from statutory grounds

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 7 aprilie 2006, Tribunalul Brăila, secția penală, a respins, ca nefondată, contestația contra executării sentinței penale nr. 442 din 18 octombrie 2005 a aceleiași instanțe formulată din P.M.S. Brăila de către condamnatul J.V.L., fiind obligat acesta la plata sumei de 80 lei (RON) cheltuieli judiciare.

Hotărând astfel, prima instanță a constatat că motivele invocate de condamnat privind reaprecierea probatoriilor și a conduitei procesuale avute la judecata în fond cu consecința schimbării pedepsei definitive a detențiunii pe viață aflată în curs de executare exced cazurilor de contestație la executare limitativ prevăzute în art. 461 alin. (1) C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat cu solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul admiterii contestației, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 164/ A din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, fiind obligat la plata sumei de 140 lei (RON) cheltuieli judiciare statului.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către condamnat invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., privind aplicarea greșită a legii penale având ca finalitate urmărită, admiterea contestației la executare.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri.

a) când s-a pus în executare o hotărâre care era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire, cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Motivele invocate de condamnat exced cazurilor de contestația avute anterior întrucât se referă la reaprecierea probatoriilor și a conduitei procesuale avute la judecata în fond cu consecința schimbării pedepsei definitive a detențiunii pe viață, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, aflată în curs de executare.

Ca atare soluția adoptată în primă instanță privind respingerea contestației la executare ca nefondată, menținută în apel prin hotărârea recurată este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În consecință, recursul condamnatului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligat acesta în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 220 lei din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.V.L. împotriva deciziei penale nr. 164 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Galați.

Obligă condamnatul să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.