Judicial review of non-initiation of criminal proceedings for intellectual forgery and contractual fraud in a notarized sale agreement
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the appellate court's decision to reject the victim's complaint against the prosecutor's resolution to discontinue criminal proceedings; consequently, the decision not to initiate criminal proceedings against the notary public and others remains in force, and the appellant was ordered to pay 60 lei in judicial fees. The dispute concerned whether a notarized deed of sale constituted intellectual forgery and contractual fraud, alleging that the victim had signed the document under the misapprehension that it was merely an immoveable guarantee contract for a neighbor's loan. The court applied Art. 2781(8)(b) and Art. 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, finding that the lower court correctly determined the lack of constitutive elements of the alleged crimes based on evidence that the victim acknowledged her signature, had previously requested a sale contract, and delayed her complaint for three years.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 278 alin. (1) C. proc. pen, art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen; Judicial review of non-initiation of criminal proceedings for intellectual forgery and contractual fraud in a notarized sale agreement: Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarei împotriva soluției procurorului privind neînceperea urmării penale a fost respinsă ca nefondată.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18 din 14 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 8048/2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de către petiționara F.E.M. împotriva Rezoluției nr. 32/P/2005 din 29 martie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., față de numiții K.M.A. (notar public), C.E. și M.O.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și înșelăciune în convenții prevăzute de art. 289 și 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Hotărând astfel, instanța a reținut că în cauză au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale privind infracțiunile sus-menționate la plângerea formulată în calitate de persoană vătămată de către F.E.M. care a susținut că înscrisul numit „contract de vânzare-cumpărare” autentificat de notarul public K.M.A. prin încheierea de autentificare nr. 1507 din 16 octombrie 2001 a fost redactat și semnat în numele acesteia de către o altă persoană iar în cuprinsul aceluiași act s-a atestat fictiv că persoana vătămată a consimțit la înstrăinarea apartamentului proprietate personală în realitate aceasta înțelegând să încheie un contract de garanție imobiliară la împrumutul obținut de vecina sa C.E. de la numitul M.O.V.
Procurorul care a efectuat actele premergătoare în cauză a dispus neînceperea urmăririi penale reținând a fi incidente sub aspect procesual prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii”). Soluția a fost confirmată în cadrul Ministerului Public prin respingerea plângerii formulate de persoana vătămată în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., potrivit rezoluției nr. 907/II/2/2005 din 12 septembrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Verificând materialul probator administrat în cauză prima instanță a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale pe considerentele privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate deoarece:
- fiind audiată, petiționara a recunoscut că semnăturile depuse la rubrica vânzător, pe înscrisul autentic încheiat la data de 16 octombrie 2001 îi aparțin dar a susținut, fără a aduce alte dovezi, că ea a avut reprezentarea faptului că semnează un contract de garanție imobiliară și nu un contract de vânzare-cumpărare;
- atât notarul cât și secretara biroului notarial menționează faptul că persoanei vătămate i-a fost adus la cunoștință conținutul actului pe care îl semnează, fapt ce rezultă și din împrejurarea că aceasta a formulat plângerea penală doar la 3 ani de la încheierea actului contestat;
- anterior perfectării contractului petiționara a întocmit o cerere către biroul notarial în vederea redactării și autentificării unui „ contract de vânzare-cumpărare”.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarei împotriva soluției procurorului privind neînceperea urmării penale a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței s-a declarat în termen recurs de către petiționară cu solicitarea de a se reexamina materialul probator aflat la dosar și a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Judecătorul pronunță soluția indicată în art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., privind admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale doar în situația în care verificând materialul probator aflat la dosar, constată existența unor date și indicii concrete privind existența faptelor imputate și vinovăția pretinșilor făptuitori.
Această constatare lipsește în cauză în raport cu argumentele probatorii formulate pe parcursul întregii proceduri penale de natură a infirma existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate.
În consecință, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar reformarea acesteia nu se justifică.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiționară la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.E.M. împotriva sentinței penale nr. 18 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.