Maintenance of preventive detention despite criminal conviction: persistence of public order danger and irrelevance of personal hardship grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby affirming the lower court's order to maintain preventive detention and obligating the defendant to pay 120 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned the judicial control of the legality and relevance of a preventive arrest measure, where the defendant challenged the continued deprivation of liberty on personal grounds, including the care of a minor child and a gravely ill spouse. Relying on Article 160b of the Code of Criminal Procedure and Article 5 of the European Convention on Human Rights, the court held that the original grounds for detention—based on the method of commission of three offenses, the social importance of the violated legal interests, and the danger to public order—persisted, justifying the continued restriction of liberty notwithstanding the pending criminal conviction.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention despite criminal conviction: persistence of public order danger and irrelevance of personal hardship grounds: The dispute concerned the judicial control of the legality and relevance of a preventive arrest measure, where the defendant challenged the continued deprivation of liberty on personal grounds, including the care of a minor child and a gravely ill spouse. Relying on Article 160b of the Code of Criminal Procedure and Article 5 of the European Convention on Human Rights, the court held that the original grounds for detention—based on the method of commission of three offenses, the social importance of the violated legal interests, and the danger to public order—persisted, justifying the continued restriction of liberty notwithstanding the pending criminal conviction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to impose judicial costs on the recursor for the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 august 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția minori și de familie, în dosar nr. 10576/54/2006, s-a dispus, în temeiul art. 3002 combinat cu art. 160b, alin. (1) și (2) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului N.A.P.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul N.A.P. a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât are un copil minor în întreținere, iar soția sa este grav bolnavă.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.
În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea celor trei infracțiuni, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu atenuează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.P.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.P. împotriva încheierii de ședință din 21 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 10576/54/2006 (nr. vechi 461/MF/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2006.