Scope of "persecuted person" under refugee compensation law: eligibility of children born during parental ethnic displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Judgments and Cassation (ICCJ) dismissed the pension agency's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's order to recognize the plaintiff's status as a refugee for the period from May 18, 1943, to March 6, 1945, and to grant her compensatory rights under the relevant legislation. The dispute centered on whether an individual born after their parents had been forced to flee their domicile due to ethnic persecution could be legally classified as a victim entitled to compensation; the plaintiff argued for indirect victim status, while the pension agency contended that the law only covered those who directly suffered ethnic persecution. Relying on the teleological interpretation of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), the court established that "persecuted persons" includes both those directly persecuted and those indirectly affected by the consequences of ethnic persecution, specifically including children born during their parents' forced displacement, thus confirming that the plaintiff suffered the same unfavorable consequences as her family and is entitled to the statutory benefits.
Legislator headnote
AI generatedScope of "persecuted person" under refugee compensation law: eligibility of children born during parental ethnic displacement: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 114 din 5 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei G.D.M. și a anulat hotărârea nr. 2587 din 11 septembrie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru perioada 18 mai 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, reținând, în esență, că aceasta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, ceea ce-i conferă același statut.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost strămutate sau au fost nevoite să se refugieze, or reclamanta s-a născut ulterior refugierii părinților săi din localitatea lor de domiciliu, astfel că nu a suferit persecuții din motive etnice.
În întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă a cerut respingerea recursului susținând că soluția atacată este legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este temeinică și legală, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 114 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2003.