Res judicata bars duplicate complaints against prosecutor's non-initiation of criminal proceedings for abuse in office
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to reject the plaintiff's complaint and ordering the appellant to pay 80 lei in judicial costs to the state. The dispute centered on a complaint filed by a citizen against two prosecutor’s resolutions that declined to initiate criminal proceedings for abuse of office against a judge; the appellate court had previously dismissed this complaint on the grounds that a prior final judgment had already resolved the same objection to the same resolutions under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure. The High Court affirmed that the doctrine of res judicata applied because the current challenge involved the same parties, the same legal object (the prosecutor’s resolution rejecting the earlier non-initiation decision), and the same legal basis, meaning the issue had been definitively settled by the prior final decision of the Bucharest Court of Appeal, which was confirmed by the High Court in a separate earlier proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Res judicata bars duplicate complaints against prosecutor's non-initiation of criminal proceedings for abuse in office: The dispute centered on a complaint filed by a citizen against two prosecutor’s resolutions that declined to initiate criminal proceedings for abuse of office against a judge; the appellate court had previously dismissed this complaint on the grounds that a prior final judgment had already resolved the same objection to the same resolutions under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure. The High Court affirmed that the doctrine of res judicata applied because the current challenge involved the same parties, the same legal object (the prosecutor’s resolution rejecting the earlier non-initiation decision), and the same legal basis, meaning the issue had been definitively settled by the prior final decision of the Bucharest Court of Appeal, which was confirmed by the High Court in a separate earlier proceeding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule justifying the dismissal of the appeal as unfounded in the dispositive order.
Legal basis cited in the dispositive for imposing judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 84 din 10 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2860/2/2006, s-a respins plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 4 noiembrie 2004, în dosarul nr. 2490/P/2004, precum și împotriva rezoluției procurorului general al acestei unități de parchet, nr. 277/II-2/2005 din 9 februarie 2005, constatându-se că există autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2860/2/2006 ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Curții de Apel București, prin sentința penală nr. 21 din 17 ianuarie 2006, petentul D.C. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 15115/5077/2005 din 9 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Petentul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță. A fost atașat dosarul nr. 15115/5077/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând actele și lucrările dosarului sus-menționat, Curtea, a constatat că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrată la data de 8 septembrie 2004, plângerea numitului D.C. formulată împotriva magistratului C.C.M., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 2 București, prin care solicita efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
Prin rezoluția nr. 2490/P/2004 din 4 noiembrie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu au fost săvârșite fapte de natură penală.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în temeiul art. 275 și urm. C. proc. pen., petentul D.C.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 277/II-2/2005 din 9 februarie 2005, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Împotriva acestor rezoluții petentul a formulat plângere adresând-o Consiliului Superior al Magistraturii, plângere care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin rezoluția din 5 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 15115/5077/2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de petentul D.C., apreciind că împotriva celor două rezoluții, trebuie să facă plângeri la instanțe competente să judece cauza.
Curtea a constatat că, prin cererea care face obiectul prezentului dosar, petentul a formulat, practic, plângere împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a reieșit că cele două rezoluții împotriva cărora petentul face plângeri au fost comunicate la 16 noiembrie 2004 și, de asemenea, prin sentința penală nr. 20 din 8 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 5242 din 16 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de D.C. împotriva rezoluției din 9 februarie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 277/II/2/2005 fiind atașată în copie și sentința Curții de Apel București.
Față de cele expuse, Curtea a constatat că petentul D.C. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva acelorași rezoluții (277/II/2/2005 și 2490/P/2004), plângere soluționată de Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 5242 din 16 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție existând autoritate de lucru judecat (aceleași părți, D.C., C.C., același obiect, plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 277/II7”/2005 prin care a fost soluționată plângerea împotriva rezoluției 2490/P/2004 din 4 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceeași cauză, art. 2781 C. proc. pen.).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris care sunt motivele de recurs; totodată, deși a fost legal citat, recurentul – petent nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și motiva oral recursul.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de rezolvarea dată plângerii formulate în baza art. 2781 C. proc. pen., prin sentința penală nr. 20 din 8 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 5242 din 16 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 84 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2006.